Iniţierea

Capitolul 12

Am mers prin culoarul principal ajungând într-un final în grădină. Ne-am îndreptat către un colţ mai depărtat unde nu era atât de aglomerat şi ne-am aşezat pe iarba umedă de la rouă.

—Pot să te întreb ceva? Însă vreau să fi sinceră cu mine, bine?

—Desigur, eşti prietenul meu, mereu o să fiu sinceră cu tine.

Pentru câteva secunde mi s-a părut că am văzut o scânteie în ochii lui. Aaron a stat câteva secunde şi m-a privit intens în ochi.

A oftat zgomotos.

—Aseară, ai fost cu Ryan?

Chiar nu mă aşteptam să mă întrebe asta. Credeam că o să mă întrebe despre cum mi se pare până acuma şcoala sau dacă am nevoie de ceva, nu mă aşteptam să fie aşa direct cu toate că i-am spus că o să fiu sincer cu el.  Nu îmi pot da bine seama dacă asta e o întrebare sau afirmaţie.

O rafală puternică de vânt mi-a dat câteva şuviţe de păr rebele peste faţă. Mi le-am dat grăbită peste ureche însă vântul fiind clar în defavoarea mea astăzi le-a mutat din nou în faţa ochiilor.
Să îl i-a naiba de vânt.

—Lasă-mă să te ajut eu cu asta, a spus Aaron şi mi-a dat el părul  după ureche de data asta. Mult mai bine, nu?

Avea un zâmbet mare pe faţă şi nu m-am putut abţine să nu îi zâmbesc şi eu la rândul meu.

—Da, mulţumesc.

Mi-am împreunat genunchii şi i-am înconjurat cu braţele mele micuţe şi subţiri, punându-mi capul pe ei.

—Ei bine, nu şi da, i-am răspuns într-un final.

—Nu înţeleg. Cum poţi fi cu o persoană dar totuşi să nu fi?

Am oftat adânc, chiar nu voiam să vorbesc despre Ryan dar simt o senzaţie ciudată ca şi cum ar fi de datoria mea să îi dau o explicaţie sau ceva de genul.

—Aseară am ieşit în grădină singură şi acolo m-am întâlnit cu Ryan. Atâta tot, i-am explicat lui Aaron accentuând cuvântul singură.

Aaron nu a mai continuat cu întrebările.

—Haide, ar trebui să mergem, a spus după care s-a ridicat cu o mişcare pe care nici într-o sută de ani nu aş fi putut să o fac şi mi-a întins mână ca să mă ajute să mă ridic.

L-am strâns puternic de mână iar el m-a ridicat repede. Puteam să văd cu uşurinţă prin tricoul său  alb mulat cum muşchi îi se contractă.

Aaron m-a ridicat atât de repede încât am ajuns lipită de pieptul lui iar feţele noastre erau atât de apropiate încât nasurile noastre aproape se atingeau.

Mi-am ţinut respiraţia în timp ce cea a lui Aaron îi se accelera mai repede de la o secundă la alta. Şi-a încleştat maxilarul şi am crezut că în următoarea secundă avea să mă sărute.

Însă gura mea mi-a luat-o înainte.

—Ăăă, ar cam trebui să mergem.

Aaron a făcut câţiva paşi în spate astfel încât acum era un spaţiu considerabil între noi.

—Da, ar trebui să mergem. 

Am mers unul lângă altul fără să spunem ceva. Era o linişte apăsătoare şi totodată tensionată până când am luat-o amândoi pe căi diferite, el având religie iar eu biologie.

Sala de biologie era fix lângă cea de matematică. Asta am reţinut-o din turul pe care l-am făcut ieri cu Jude.

Am intrat nonşalantă în clasă şi la fel ca data trecută profesorul nu a ajuns încă.
M-am aşezat pe primul scaun liber pe care l-am văzut şi mi-am scos cărţile din geantă.