Iniţierea

Capitolul 10

Scrisul se potrivea perfect cu al ei, nu mai aveam nici o îndoială că îi aparţinea mamei mele. Dar ce căuta aici? Asta era camera ei? Între aceşti patru pereţi a copilărit mama? Şi mai important, de ce l-a ascuns sub o scândură de lemn?

L-am deschis din nou şi am început să citesc primele rânduri încercând să descopăcer ce vrea să zică prin ele.

" Precum soarele, precum cerul, precum apa, precum pământul , fii limpede şi strălucitor şi oglindeşte ceea ce se află înăuntrul tău."

Le-am citit şi recitit de o groază de ori însă nici până în monentul de faţă nu mi-am dat seama ce poate însemna.

Precum soarele?

Ce vrea să spună prin asta? Îmi solicitam creierul la maxim în rezolvarea acestei ghicitori. Am încercat să îmi amintesc toate ghicitorile pe care mi le-a zis mama în copilărie, însă nici una nu se potrivea.

Un ciocănit în uşă mi-a întrerupt gândurile.

Am pus caietul înapoi sub scândură la locul lui şi m-am îndreptat cu paşi grăbiţi spre uşă.

Cine ar putea fi?

Am deschis uşa cu grijă şi mi-am vârât capul în mica deschizătură pe care am făcuto. Nu am văzut pe nimeni.

Oh.

De data aceasta am deschis uşa cu totul şi am ieşit pe hol.

Oare am auzit eu bine, sau doar mi s-a părut? M-am uitat mai atentă, învârtindu-mi capul în stanga şi dreapta, dar nu era nimeni prin preajmă, era de-a dreptul pustiu.

Am dat să mă întorc înapoi în cameră, dar ceva mi-a atras atenţia. Un plic alb era aşezat în faţa uşi mele.

L-am luat rapid în mână înainte să m-ai arunc o ultimă privire înspre holul imens, după care am intrat înapoi în camera mea.

Ajunsă lângă pat, mi-am lăsat toată greutatea pe saltea şi am început să deschid cu grijă hârtia. Înauntru se afla o scrisoare.

"Dacă vrei să ştii adevărul, vino în grădină la ora 22:00. Te aştept."

Nu scria de la cine era, nici măcar o iniţială sau alt indiciu.
Cine ar putea să îmi trimită mie un bilet? Singurii pe care îi cunoşteam erau acum la antrenament. Cred.

Oricum nu cred că mă voi duce, dacă cineva voia să vorbească cu mine despre ceva, ar fi trebuit să vină direct la mine, totuşi sunt puţin curioasă la ce adevăr se referă.

Ce adevăr mai trebuie să aflu?

Biletul îmi dădea o stare de nelinişte. M-am aşezat din nou turceşte pe jos şi am luat jurnalul mamei în mână crezând că poate citind din el avea să îmi mai treacă puţin agitaţia. Poate am să găsesc aici acel adevăr despre care scria în bilet.

Totuşi, mare mi-a fost mirarea când am văzut că restul caietului era gol. Înafară de ghicitoarea de pe prima pagină, nu se afla nimic înăuntru. Pe următoarea pagină erau câteva denivelări şi atât. Am început să răsfoiesc rapid toate paginile una după alta în speranţa că poate totuşi mai era şi altceva scris acolo.

Speranţa a murit în momentul în care am ajuns la ultima pagină a caietului mov, care de asemenea ca şi restul jurnalului era tot goală. De ce ar fi ţinut cineva secret un caiet dacă paginile erau goale?
L-am aruncat cât colo de nervi.

—La naiba! Am răbufnit furioasă. 

M-am ridicat ca un fulger în picioare şi am început să mă învârt prin toată camera.
Ceva era putred la mijloc! Ştiu asta. Toate instinctele mele îmi spun că în spatele motivelor tatei de a veni aici se mai ascunde şi altceva.