Iniţierea

Capitolul 9

După o jumătate de oră  în care doar am stat şi mi-am învârtit mâna prin zahăr formând fel de fel de linii, am decis că nu avea să mai vină.

Am adunat tot zahărul de pe masă şi l-am dus la cel mai apropiat coş de gunoi. Până şi bucătareasa a plecat. M-am îndreptat cu paşi grăbiţi spre ieşire, urmând să mă duc direct în biroul directoarei. Nu sunt o fană a pârâtului, dar aşa ceva nu se face.

Am împins puternic uşa iar de partea cealaltă s-a auzit deodată un ţipăt piţigăiat.

O Doamne, te rog să nu fie cine cred eu ca e.

M-am dat un pas în spate aşteptând să vad cine a strigat.
Uşa s-a deschisc şi am dat de ochii fioroşi a lui Lucy. De fapt de unul dintre ei deoarece pe celalat îl acoperea cu mâna.

—Fată imbecilă ce eşti! Tu nu vezi că pe cealaltă uşă scrie ieşire? Dacă îmi rămâne urmă, eşti ca şi moartă! mă ameninţă Lucy.

—O doamne, îmi pare aşa de rău, am spus şi m-am grăbit repede spre ea, încercând să văd cât de rea a fost lovitura.

—Nu mă atinge! spune cu degetul ridicat asupra mea. Doar dacă nu vrei să te arzi. Un rânjet malefic i-a apărut pe faţă.

Să mă ard? Cum naiba aş putea să mă ard aici? Oare are la ea o brichetă?

Chiar dacă e o ţicnită îngâmfată sărită pe fix, mi-am promis mie însămi încă de la moartea mamei, că o să ajut pe oricine are nevoie de ajutor. Nu o pot lăsa aşa, ştiind că aş fi putut-o ajuta, conştiiţa mea nu ar fi împăcată dacă aş vedea-o mâine cu un ochi violet-albăstrui. Chiar dacă e cea mare jigodie pe care am întâlnit-o vreodată, eu nu sunt aşa.

—Tot ce vreau e să te ajut. Am mai văzut astfel de vânătăi şi dacă nu vrei să te trezeşti mâine un ochi mov, atunci lasă-mă să te ajut, am spus ridicând puţin tonul.

M-am îndreptat spre bufet căutând din privire ceea ce am nevoie.

Am nevoie de ceva rece, dar de unde să fac rost?

Lucy parcă citindu-mi gândurile mi-a spus să merg la uşa de lângă bufet şi să i-au de acolo gheaţă. M-am îndreptat grăbită spre ea şi când am deschiso un aer rece ca de gheaţă m-a cuprins instantaneu.

Am intrat şi am căutat din priviri găleata. Încăperea era mică, cam ca şi o cămară. Pe de-o parte şi alta erau rafturi din metal până în tavan pline cu carne, legume congelate şi alte chestii pe care nu le-am mai văzut în viaţa mea.

Găleata era la ultima etajeră, în spate. Era atât de frig aici, iar eu era doar într-un tricou subţire. Sper doar să nu mă răcesc. Asta îmi mai lipsea la momentul de faţă, o răceală. Am luat găleata cu ambele mâini deoarece era foarte grea şi am ieşit repede închizând uşa după mine.

Aerul cald din cantină mi-a făcut pielea de găină. În drum spre masa la care era Lucy, am luat oţet şi o pungă de plastic. Ochiul lui Lucy a început deja să se învineţească. Am pus în punga câteva bucăţi de gheaţă iar peste am turnat oţetul.

—Ce faci cu oţetul?! Dacă crezi că am să îmi pun prostia aia pe faţa mea, te înşeli amarnic.

—Lucy, ştiu ce fac! Oţetul ajută la închegarea sângelui şi împreuna cu gheaţa...

—Bine, fie! Doar taci odata din gură, nu te mai suport.

I-am pus compresa pe ochi şi am dat din cap.
Urăsc când cineva începe să urle la mine. Încep să mă intimidez şi să mă bâlbâiesc. Urăsc asta la mine.