Iniţierea

Capitolul 14

De când am ajuns în cameră am auzit într-una bătăi în uşă, însă nu voiam nici în ruptul capului să mă ridic din pat. Ştiam că e Aaron fiindcă l-am auzit de câteva ori cum mă strigă şi îmi zicea să deschid uşa. Nu voiam să îl văd nici pe el, nici pe nimeni altcineva. Nu aveam stare necesară să vorbesc cu cineva, simţeam cum lacrimile noi le înlocuiesc pe cele vechi care deja s-au uscat pe obrazul meu. În cele din urmă bătăile nu s-au mai auzit şi ştiam că şi Aaron a renunţat la mine.

Telefonul meu m-a anunţat că am primit un mesaj nou şi l-am scos repede din buzunar sperând că va fi de la tata care mă anunţa că vine după mine.

Dezamăgirea mi-a cuprins faţa din nou când am văzut că destinatarul nu era tata ci Amie. M-am uitat mai bine şi spre surprinderea mea am observat că am peste douăzeci de mesaje de la ea.

Cred că e îngrijorată ca naiba. Nici măcar să îi răspund la mesaj nu am putut, sunt cea mai rea prietenă din lume, mă mustrez singură în gând.

Oftând, mă dau jos din pat cu greu iar când ajung pe la mijlocul camerei aud din nou bătăi în uşă. Se pare că Aaron nu se dă bătut atât de uşor.

—Imediat, strig către el însă nu cred că m-a auzit deoarece bătăile persistau.

M-am sters la ochi de câteva ori cu colţul de la tricou şi am inspirat puternic de maj multe ori înainte să deschid uşa.

—Aaron, nu vreau să par nesimţită, însă nu am dispoziţia necesară să vorbesc cu tine acum, îi spun în timp ce îmi rupeam aţa care îmi atârna de tricou.

—Ştie, de aceea m-a trimis pe mine, vocea Astrei răsună în întreaga cameră.

Am rămas cu gura căscată, nici prin cap nu mi-a trecut că Aaron o să mergă la Astra şi o să îi ceară ajutorul.
Nu mă aşteptam să o văd pe Astra în pragul uşii şi am rămas aşa amuţită cu uşa deschisă holbându-mă la ea.

—Ai de gând să mă inviţi şi pe mine înăuntru sau o să rămânem aşa? Mă întreabă cu un surâs în glas.

Am dat din cap afirmativ şi am deschis uşa mai tare făcându-i loc să intre după care am trântit-o în urma ei.

Astra a mers până lângă pat fără să scoată vreun sunet şi s-a întins pe el balasându-şi picioarele care îi atârnau în jos ca două spaghete care nu voiau să stea înghesuite în farfurie. La fel am făcut şi eu şi cu un oftat m-am trântit lângă ea punându-mi mâinile în sân.

—Vrei să îmi povesteşti ce s-a întâmplat? M-a întrebat Astra după câteva momente de linişte.

Nu chiar. M-aş fi simţit mult mai bine dacă era Amie aici, cu ea aş fi putut povesti orice, în ea aveam încredere deplină, în schimb în Astra nu prea.

Încă nu o cunosc îndeajuns de bine încât să îmi expun sentimentele în faţa ei. Poate cu timpul o să ştiu ce fel de persoană este şi o să pot avea încredere în ea. Nu vreau să mă mai arunc cu capul înainte şi după să regret, nu o să mai repet aceeaş greşeală.

Cred că a observat că ezitam fiindcă a început să îmi povestească despre antrenorul ei şi cât de sever era cu ea.

—Încă nu ştii cine o să te antreneze? M-a întrebat Astra întorcându-şi capul înspre mine.

—Nu, şi că tot veni vorba de antrenament, ar trebui să mă schimb, i-am spus plictisită.

M-am uitat pe telefon la oră şi după calculele mele mai aveam doar cincisprezece minute la dispoziţie.

Patul a scârţâit când m-am ridicat din el şi m-am îndreptat spre dulap. Mi-am luat un tricou gri simplu şi o perche colanţi mai groşi negri. Sper că antrenorul nu va obiecata nimic în legătură cu teneşi mei deoarece nu aveam nici un fel de adidaşi la mine.