❝Amra era produsul necalificat al societății, crescuse cu jignirile și criticile oamenilor din jurul său care se așternuseră pe pielea lui ca niște semne din copilărie, loviturile tatălui său încă erau vizibile pe corpul său. Purta o cagulă din mate...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
3. Cere-ți iertare!
Inima parcă îmi plonjă în fața picioarelor sale începând să-mi molfăi limba prin gură în căutarea cuvintelor care îmi sculptaseră frica în minte, pe de-o parte și alta mă înconjuraseră colegii mei și aerul scădea tot mai mult în mijlocul lor.
— Mi-ai aruncat cremele în mijlocul străzii...tu cum poți...îmi sar cuvintele de pe limbă simțindu-mi articulațiile mâinilor aproape cum se rup de la jumătate din cauza pumnilor mei strânși. Cum poți să apari în fața lor și să vorbești despre bunătate? articulez.
Buza superioară îmi tremura sub presiunea lacrimilor pe care le abțineam, și teama mi se încovăia în stomac.
Nu-i scăpa nici măcar o emoție de parcă ar fi fost un manechin inexpresiv; se prefăcea că nu își amintește, dar puteam să simt cum colțul buzei i se ridicase într-un zâmbet batjocoritor.
— Nici măcar nu te cunosc, de ce aș face asta? se bâlbâie încurcat și își ridică umerii, uitându-se la directorul Cem care își mijește ochii fugitiv la amândoi.
Directorul Cem rămăsese cu diploma suspendată în mână, își duse ochelarii înapoi pe cocoașa nasului după ce îi căzuseră. Directorul era o persoană care încă conserva foarte multă răbdare, fiecare vorbă ce îi ieșea din gură era bine gândită, la noi în liceu adesea erau organizate evenimente și campanii pentru drepturile omului. De aceea îl și lăsa pe acest individ să umble cu cagulă prin școală.
Mă privi mustrător ducându-și mâna dreaptă stânjenit la nodul cravatei, slăbindu-i strânsoarea. Colegii mei vorbeau la unison și spuneau cuvinte care mă defavorizau, exclamând din spatele meu și chiar împungându-mă cu coatele. Îl credeau pe el fără să asculte măcar ce aveam de spus, credeau că vreau să îl devalorizez.
— Masal, du-te în biroul meu și așteaptă-mă acolo. La fel și tu, Amra. Diploma fuse spulberată între degetele lui și o aruncă în coșul din spatele său, grăbindu-și pașii spre cancelarie.
Toți se orientară către clasele lor șoșotind și aruncându-mi priviri tăioase, uitându-se disprețuitor la mine.
— Însemnați vina în dreptul meu? domnule director, conștientizați măcar că aveți un elev în liceu care se prezintă la ore cu o cagulă pe față? ravbucnesc trezindu-mă pe urmele directorului.
Directorul Cem se opri și se răsuci nervos către mine spunând;
— Masal...dacă nu te găsesc în 5 minute în biroul meu, o să stai toată vacanța de vară la detenție!
Glasul lui înalt mă făcu să tresar punând capăt curajului meu.
Niciodată nu îl văzusem atât de nervos pe directorul Cem și asta îmi făcuse gura să tacă, nu voiam să fiu nevoită să vin toată vara să predau la detenție pentru niște elevi necalificați și problematici.
