❝Amra era produsul necalificat al societății, crescuse cu jignirile și criticile oamenilor din jurul său care se așternuseră pe pielea lui ca niște semne din copilărie, loviturile tatălui său încă erau vizibile pe corpul său. Purta o cagulă din mate...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
25. Ai avut dreptate Efsun.
Voiam să cred în Amra, voiam să construiesc eu prima temelie de încredere înăuntrul său. El mi-a spus să nu am fiindcă uneori acțiunile lui sunt mai puternice decât voința lui de a nu le înfăptui.
Cu astfel de oameni trebuie să avem răbdare, trebuie să-i considerăm o competiție, o dorință și o determinare pentru a-i câștiga. Schimbarea lor în bine să fie pasul nostru spre a ne atinge visele, premiul nostru după care tânjim.
Dacă noi facem asta, își vor aminti mereu de noi fiindcă noi am fost începutul lor, noi am crezut pentru prima dată în ei. După noi vor urma mulți alții și viața acestor persoane o să se elibereze.
Am stat mult timp și m-am gândit, dacă eu nu încetez să am încredere în el, într-o zi o să creadă și el în persoana lui și o să renunțe la cagulă.
O să fie ușor? o să mă coste propria încredere în mine?
Cu gândul acesta adormisem, cu el mă trezisem și a doua zi. Efsun mă făcuse să devin foarte confuză, eram mult prea concentrată pe posibilitatea că Amra o să fie acolo încât nu mai observam nimic în jurul meu.
— Masal, vrei să cobori la masă? bunica ta a făcut plăcintă cu brânză și stafide, glasul mamei intră în urechile mele și mă face să tresalt ușor.
Relația lor era mai bună, speram doar să nu apară și mătușa Damla. Atunci cu siguranță tensiunea din casă ar pluti în aer.
— O să cobor imediat, văd în ceață din cauza genelor care mi se lipiseră între ele, încălțându-mi papucii de casă cu stângăcie.
Mi-am clătit fața cu apă rece și m-am spălat pe dinți după care mi-am împletit două codițe din creștetul capului, mi-am luat o bluză florală cu umerii dezgoliți și o pereche de blugi cu talie înaltă.
— În ultima vreme ai devenit și tu mai feminină, mă înțeapă bunica imediat cum cobor și-mi trag un scaun la masă.
— Măcar eu nu îmi vopsesc părul roșu ca să nu mi se mai vadă mătreața, i-o retezesc și se strâmbă ușor bolborosind în bărbie.
— Puteți să încetați? se enervează mama și-mi aruncă o privire tăioasă.
Îmi primesc porția de plăcintă, mirosul de brânză dulce și gălbenuș impregnase toată bucătăria. Stafidele se umflaseră în aluat și se prăjiseră. Am servit-o cu iaurt proaspăt și natural aromanizat cu câteva linguri de sare.
— A ieșit foarte bună, sănătate mâinilor tale, bunico! o felicit și ea nu se obosește nici să-mi mulțumească.
Mă obișnuisem cu atitudinea rece și distantă a bunicii, nu știu dacă în adâncul ei se aflau alte sentimente, dar eu și mama o iertam mereu gândindu-ne că doar pe ea o mai avem.
