❝Amra era produsul necalificat al societății, crescuse cu jignirile și criticile oamenilor din jurul său care se așternuseră pe pielea lui ca niște semne din copilărie, loviturile tatălui său încă erau vizibile pe corpul său. Purta o cagulă din mate...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Din cauza șocului puternic leșinasem, niciodată nu am fost mai speriată ca în acel moment. Corpul meu își pierduse toate funcțiile vitale într-o secundă și simțeam cum îmi fierbe stomacul — m-am trezit câteva secunde mai târziu pe-o banchetă într-o furgonetă.
Amra era pe locul pasagerului în timp ce unul dintre prietenii săi conducea haotic, muzica puternică îmi apăsa timpanele, iar starea mea internă se înrăutățea în fiecare secundă.
Am început să trag de mânerul ușii încercând să deblochez ușa, starea de neliniște m-a cuprins imediat cum m-am trezit. Nu știam ce vor să-mi facă, de ce mă luaseră. Amra depășise orice limită, acțiunile lui erau pe deplin inconștiente.
Amra și-a întors capul spre mine după ce i-a cerut prietenul său să blocheze ușile automat, privirea lui era înnegurată, mă privea animalic. Probabil că asta era răsplata mea pentru că mama depusese plângere împotriva lui.
— Ce dracului vrei să faci? deschide ușile și oprește mașina! strig în timp ce lovesc geamurile cu pumnii și picioarele.
Degetele șoferului se încurcă printre butoane până ce reușește să oprească muzica, uitându-se la mine prin oglinda retrovizorie.
— Mai avem puțin și ajungem, vrei să plec ca să rămâneți singuri? întreabă sfios prietenul său uitându-se ca un manechin inexpresiv la mine.
Amra încuviințează din cap fără să mai scoată niciun cuvânt.
— Ce naiba? de ce să rămânem singuri? ce se întâmplă? îmi duc mâinile precum un colac în jurul gâtului său, apasându-mă pe esofagul lui.
Șoferul pierde volanul din mâini încercând să-mi îndepărteze strânsoarea, iar mașina intră într-un trunchi de copac.
Impactul mașinii cu copacul mă face să mă prăpădesc pe bancheta din spate, lovindu-mă cu capul de unul dintre geamuri, iar șoferul se apleacă în față spre volan.
— Cine dracului e psihopata asta? urlă șoferul și lovește volanul, uitându-se exasperat la Amra.
Amra se întoarce către mine și mă privește încruntat vrând parcă să mă sugrume.
— Cine știe ce daune mi-ai provocat la mașină, voiam să te ducem la spital pentru că ai leșinat, isterico.
Cuvintele îi ies cu acid de sub limbă și eu rămân perplexă simțindu-mi umărul zdrobit și câteva oase sclintite.
Se dau jos din mașina și-o analizează din toate unghiurile, motorul scotea fum dens și mirosea a cabluri arse.
— Nu putem să mai ajungem în oraș în seara asta, mă gândesc să mergem la cabană, suntem în apropiere de zonă. Spune prietenul său, ducându-și o mână-n cap și una-n șold.
