❝Amra era produsul necalificat al societății, crescuse cu jignirile și criticile oamenilor din jurul său care se așternuseră pe pielea lui ca niște semne din copilărie, loviturile tatălui său încă erau vizibile pe corpul său. Purta o cagulă din mate...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În acea noapte, rămăsesem în brațele lui Amra. Pentru prima dată am simțit că devin două tabere; una era inima care voia să se contopească cu toate trăsăturile lui, să devină o expresie de pe chipul său, iar cealaltă era mintea care era responsabilă de partea mea rațională.
Mintea îmi spunea să nu mai creez legături cu inima, deoarece inima mea vrea să-mi sufoce rațiunea și să mă facă să nu mai fiu realistă, inima cu degetele ei mici și dibace îmi sugrumă rațiunea și îmi astupă urechile.
Cine urma să câștige?
Era dimineață, simțeam că toate emoțiile din lumea întreagă, a tuturor oamenilor, se adunaseră în mine. Am crezut că îl voi găsi pe Amra în dreptul meu, dar partea lui de pat era șifonată, iar pătura trasă într-o parte.
Pătura mă acoperea în întregime, până sus la gât, iar colțurile ei moi îmi mângâiau mandibula. Am vrut s-o îndepărtez de pe mine cu o mână, dar am conștientizat că sunt dezbrăcată când curentul rece din cameră începu să se plimbe pe șira spinării mele. M-am ridicat în șezut ținându-mi pătura lipită de mijloc și piept, căutându-mi grăbită măcar bluza sau lenjeria.
Mintea mea chiar nu mai făcea interferență cu realitatea, era precum un cablu scos din priză, unul care avea toate firele tăiate și nu mai făcea contact. Eram atât de stăpânită de emoții încât nu îmi dădeam seama ce s-a petrecut cu adevărat.
Mi-am găsit hainele, într-o clipă le-am îmbrăcat, gândindu-mă că Amra poate intra oricând pe ușă. Din bucătărie au început să se audă zgomote, erau două glasuri care se contempleau în țipete, exclamări și jigniri.
- Spune-mi cine e în cealaltă cameră, în dormitorul tău. Era vocea lui Nehir, cunoșteam acel glas agresiv și răstit.
- Ți-am spus deja că dormitorul e gol, nu te mai comporta ca o fetiță schizofrenică! vocea lui Amra o acoperă pe a ei, eu îmi pironisem urechea de ușa dormitorului, bătăile inimii îmi creșteau de la o secundă la alta.
Prezența lui Nehir mereu mă făcea să transpir, simțeam junghiuri și înțepături sub coaste de fiecare dată când o vedeam. Știam ce influență are asupra lui Amra, pumnul ei stătea încleștat în jurul inimii lui.
- Atunci de ce nu mă lași să mă apropii de ușă? toți mușchii mi s-au încordat deodată, aerul din cameră parcă mi se oprea cu fiecare înghițitură în mijlocul pieptului.
Pașii ei au început să răzbată din bucătarie către ușa dormitorului, acum doar stratul subțire din lemn mai stătea între noi. Țineam de cleanță în sus, o imobilizasem cu toată puterea mea. Ea trăgea de ea pe partea cealaltă, încerca s-o aplece, mișcările ei impulsive din încheietură făcură ca broasca cleanței să se deșurubeze și să cadă.
Ușa nu mai putea fi închisă, locașul își pierduse forța de închidere. Stăteam proptită de ușă, împingându-mă în ea ca să nu o poată deschide.
