❝Amra era produsul necalificat al societății, crescuse cu jignirile și criticile oamenilor din jurul său care se așternuseră pe pielea lui ca niște semne din copilărie, loviturile tatălui său încă erau vizibile pe corpul său. Purta o cagulă din mate...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Tot ce auzisem băgase spaima în mine, se pare că Amra era mai periculos decât credeam având în vedere că directorul îi acoperă toate mizeriile. O șantaja pe fiica lui cu care avea o relație bolnavă, nesănătoasă.
Nu o șantaja doar fizic, ci și emoțional și psihic. Era un mecanism pe care îl putea controla cum voia el, știa fiecare piesă din mintea ei, îi putea dezmembra mintea și o reconstrui în funcțiile de nevoile sale.
Era atât de slabă de parcă oasele îi stăteau prinse de piele, fața ei albă ca varul nu-mi mai ieșea din minte. Probabil că o să facă ce îi spusese; se vedea pe fața ei că, căuta salvarea, dar nu știa cum s-o ceară.
Asta s-a și întâmplat câteva zile mai târziu într-o pauză la școală, eu decisesem să stau cât mai departe de Amra. Îmi cauzase multe probleme și ce auzisem despre el în acea zi, faptul că îmi provocase un fremăt atât de puternic încât l-am urmărit și i-am invadat intimitatea, mă făcuse să renunț la orice idee în privința lui.
Alarma sună și toți urma să intrăm în clase, eu aveam un dosar cu șine strâns la piept, îl țineam cu o mână încrucișată, iar în cea liberă mai aveam câteva foi duplificate la xerox.
Nehir (fata directorului) apăru val vârtej din celălalt colidor care dădea în sala cea mare, căutându-l pe tatăl său care lipea câteva afișe de la diverse campanii și facultăți pe peretele central al școlii.
— Unde e tatăl meu? l-a văzut cineva? întreabă agitată și cu un nod de respirație blocat în gât, uitându-se în spatele ei la Amra care o urmărise.
Tatăl ei reacționează și o cercetează scurt dându-și seama că i s-a întâmplat ceva.
— Vreau să fac un denunț! strigă în gura mare făcând toate privirile să fie atente la ea.
Amra stătea ghemuit la ușa de la intrare pe coridor uitându-se cu o teamă care i se prelingea pe toată fața.
— Tată...spune Nehir ducându-se spre tatăl ei și strângându-i mâinile în ale sale. Am fost abuzată, eliberează suspinurile care parcă o îneacă și lacrimile i se unesc pe buze și bărbie.
Pe mine începu să mă înțepe sub coaste și să simt cum mă roade capul pieptului, dându-mi seama că am fost martoră la actul dintre ei. Toți începură s-o compătimească vorbiindu-și unul altuia diverse; cine a fost capabil s-o violeze pe fata directorului?
— Ce! cum...cine? și de ce mi-ai spus aici în gura mare? o trage de umăr și-i șoptește la ureche.
Ochii lui Amra mă fixau insistent, simțind parcă cum îmi ard fața. Știa ce urmează să zică Nehir, știa că urmează să fie acuzat și că singura lui salvare era mărturia mea.
— Pentru că agresorul este cineva din liceu, vreau să știe toți colegii mei ca să nu pățească ca mine, își continuă teatrul cu o prefăcatorie antrenată, uitându-se cu coada ochiului la Amra.
