❝Amra era produsul necalificat al societății, crescuse cu jignirile și criticile oamenilor din jurul său care se așternuseră pe pielea lui ca niște semne din copilărie, loviturile tatălui său încă erau vizibile pe corpul său. Purta o cagulă din mate...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Un fir strâns mi-a țesut inima, i-a făcut o cusătură pe mijloc și a unit-o din nou. După atâtea stări de liniște nu îmi venea să cred că Amra mi s-a arătat în modul ăsta. Zmeul curgea în valuri deodată cu vântul, cobora și urca înapoi, iar Amra îi înnoda firul ca să nu-l piardă.
Și-a prins firul în jurul încheieturii și se uita la mine din depărtare, zâmbind cu o oarecare durere. Cagula neagră îi acoperea colțurile buzelor, dar cozile ochilor i se vedeau zâmbind.
Ochii mi s-au umezit și buzele mi se ridicau într-un zâmbet fără să vreau, nu puteam să le abțin. Mi-am strâns lacrimile din colțurile ochilor cu degetele conștientizând că Amra mă privește.
Dintr-odată o bătaie puternică în ușă mă făcu să mă deplasez de la geam înspre sufragerie, simțind parcă că drumul nu se mai termină. Bătea gălăgios, un pumn încleștat parcă zdrobea ușa sub puterea lui.
Mă uit pe vizor și era administratorul, eu și mama nu mai plătisem chiria de aproximativ două luni. Amra îmi distrusese toate resursele financiare, salariul mamei abia ne ajungea pentru mâncare și facturi, iar următorul îl primea abia luna viitoare.
— Trebuie să evacuați apartamentul pentru neplată, deschideți ușa, altfel nu o să mai discutăm așa de maleabil!
Vocea i se aude printre zid și ușă, iar eu încep să mă frământ neștiind ce să fac.
— Vă rog insistent să deschideți ușa pentru a evacua apartamentul, nu ați plătit chiria de două luni. Eu nu pot să vă mai amân!
Încheietura parcă-mi înțepenește și nu pot să-mi mai manevrez mâna, rămând încleștată pe cleanță.
Mama în urma zgomotului se trezește și vine glonț spre ușă fiind încă amețită de la pastile.
— Ce se întâmplă? cine e la ușă? genele îi erau încă lipite, iar picioarele parcă îi mergeau în toate direcțiile absente.
Administratorul începu să bruscheze cleanța pierzându-și răbdarea, toți vecinii se adunaseră pe casa scării.
— E administratorul, vrea să părăsim casa pentru că nu am plătit chiria, îmi ridic privirea spre ea vinovată și îmi înghit lacrimile în sec.
Mama nu a mai spus nimic, de parcă se dărâmase totul în ea. Încuviință din cap și se sprijini ușor de zid vrând să se întoarcă în camera ei.
Vocile încetară, cleanța nu mai era forțată. Nici nu am apucat să mă întorc din drum că ușa fuse smulsă din balamale, jumătate prăbușindu-se înăuntru, iar cealaltă rămând suspendată pe coridor.
Parcă îmi sărise inima din piept afară, mama se speriase la fel de tare ca mine. Administratorul stătea în tocul ușii respirând greu în urma efortului, toți vecinii se uitau din uși la noi.
