Motto: De n-ai iubi, ar fi poate-o speranță
Născută după-atâta deznădejde.
De n-ai iubi, ci m-ai privi în ochi
Poate că în final ai înțelege.
Eu te iubesc, dar chin îmi pare calea
De-a cuteza a-ți spune tot ce simt.
Așa zadarnic să-mi clădesc visarea...
Și cu speranțe iarăși să mă mint!
Nu știi. Amorul meu curat
Te-nvăluie din umbră zi de zi.
Și zi de zi mi-e sufletu-ncercat
Văzând că știi la fel a suferi.
Eu te iubesc. Cum tu iubești. Iar ziduri
De plumb și elegie ne separ.
Le-aș fi zdrobit poate de mult -ruine,
Dară știam că se înalță iar...
Din dragoste, azi sufăr pentru tine.
Din dragoste, mi-e sufletul calvar.
