Nu sper la declaraţii dulci,
Nici la a-mi spune te iubesc,
Vreau doar ca-n visul meu curat
A mă lăsa să te primesc!
Nu-ntuneca cu duşmănia
Nevinovata-mi aspirare,
Când doar atât mi-e bucuria
Ce mă mai ţine în picioare...
Nu vreau realitatea acră
Cu-a tale vorbe s-o-ndulceşti,
Nici să mă minţi prin cânturi onctuoase
Sau să îmi fii mai mult decât îmi eşti...
Oh, vino-mi, visul meu ceresc
Să mi te strâng în braţe cu nesaţ,
Să pot privii la chipu-ţi îngeresc
Plimbându.-ne pe nouri braţ la braţ!
Oh, vino-mi, dulce-nchipuire
Ce re-ncarnezi amorul ruginit,
În ochii tăi, izvor de fericire,
Vreau să mă-nec, odorul meu iubit!
De-ai ştii ce fluturi se avântă
Si se lovesc asurzitor
De-a inimii pereţi de sticlă
Când îmi zâmbeşti seducător!
Şi cum în lumea asta largă
Nu suntem decât doi străini,
Numai visarea-mi este leacul
Lipsit de patimi şi suspin.
Nimeni în lume şi în ceruri
Nu ne va ştii prin rătăciri,
Vom fi doar noi, purtaţi de valuri
Ne-om îneca printre iubiri!
De-ai ştii cum rătăceam azi-noapte
Noi amândoi melodios
Sub stăpânirea albei lune
Ce ne-mpletea cununi de abanos!
De-ai ştii cum ochii-ţi străluceau
Plini de mister şi nepătruns!
Cum păru-n brize-ţi mai zbura
Şi cu ce farmec era uns!
Rupt din iubirea ce ţi-o port,
Erai o sfântă-nchipuire,
Unde te-ai dus, tu, înger mort,
La prima zorilor sclipire?
Căci mi te-ai stins atunci pe veşnicii,
Dară amoru-mi încă arde
De- aceea îţi cerşesc să-mi vii
În vis de vis, noapte de noapte!
