Când luna va fugi-ntre stele
Și nimeni nu ne va privi,
Când cerul nopții fi-va liber
Eu îți voi scrie poezii!
Când lumea noastră cea tăcută
Va fi cuprinsă de iubire
Atunci în a luminii dor
Te voi visa în amintire.
Când noi vom fi așa de-aproape
Și tot mai mult ne-om depărta
Să nu uiți că oriunde-aș fi
În al meu gând te voi păstra!
De va muri flacăra vieții
Ce arde pururi în ocean
Atunci simți-voi iar în suflet
Un fără margini alean...
Când voi vedea că plânge-n taină
Aleea ce a fost a noastră
Poate-n zadar am să mai am
În suflet raze de speranță...
Și îmi voi aminti zâmbind
Cum ne plimbam noi printre stele
În noptile de vară reci
Sub a iubirii mângâiere.
Când va cădea o ultim' frunză
Din veșnicul copac al vieții
Să-ți amintești că după noapte
Se-arată zorii dimineții.
Cand se va stinge-n ape luna
Și soare nu se va ivi
Îndreaptă-ți sufletul spre mine
Și înspre tine voi veni!
Iar de-ai să fii singur în noapte
Neștiind încotro s-apuci
Eu am să iți trimit în suflet
O amintire de pe-atunci...
Și vei vedea cu min' fantasme,
Fantasme moarte din trecut
Ce-și împletesc cunune albe
Din trandafiri purtați de vânt.
Atunci ne vom privii în ochii
Ușor,ușor o să zâmbim
Vom simți-n suflet o durere
Și vom pleca într-un suspin...
