Eu doar mă voi gândi la tine
Și gândul meu va sparge spațiul
Și timpul ce s-a-mpotmolit pe șine
Și dorul care-mi țintuie iar lanțul-
Eu doar mă voi gândi la tine.
Când bezna-mi intră prin zăbrele
Și miezul nopții calcă înspre ieri
Începi să-mi joci himeric pe sub gene
Mă torni, mă guști pe nesimțite și mă bei.
Rămâne doar să mă gândesc la tine
Ca toate cărțile ce-mi stau aliniate
Prin rafturi cu eter, neterminate
Să mi te scrie a poem în rime
Să te citesc în orișicare ceas
Și-n ceasul 'cela-n care gândesc nebun la tine
Din egloge, psaltiri și cărți de bun rămas-
Atât mi-a mai rămas.
Eu doar mă voi gândi la tine
Și toate brusc uita-vor a mai fi,
Tu vei rămâne numai prin viduri și ruine
Să rătăcești în orele târzii.
Mă știi din minus până-n infinire,
Dar mi te zvârcolești c-ai vrea să nu mă știi
Și-atunci alergi nebun prin tine
Și-mi cazi din haos frânt, în poezii.
Rămâne doar să mă gândesc la tine
Și timpii s-or desface din mosor
Și-or arde prin cotloane ciorne despre dor
Și-or lua trecutul, l-or preface-n nor
Și-ușor, mi l-or trezi din nicăieri pe Amor,
Eu n-am să înțeleg nimic din joaca lor,
Mă voi gândi la tine încă-odată
Sperând că n-am să mor.
