Dragoste, otravă amară,
Cin' pe lume mi te-a pus?
Minune cu ochi de fiară,
Nectar fără pic de gust!
Ești iluzia eternă,
Amăgind pe orișicare
Prin aroma ta-himeră-
Patimă seducătoare!
Al tău arc cu coarda-i ruptă
Săgetează încă vieți,
Și din vraja-i tălmăcită
Nu mai poți să te deștepți!
Pârjolești și arzi pe rugu-ți
Inime nevinovate,
Of, nestinsa ta ardoare
E mai dulce decât toate!
Orice gură-ți cântă ode,
Orice gură te adoră,
Dar odată cu acestea
Te blesteamă plin de ură!
Dai nevroze, exaltare,
Insomnii și gelozie,
Tu ,Pandoră amăgitoare
Ce te joci cu-a mea simțire.
M-ai vrăjit printr-o privire
Bată-te-ar pe veci norocul!
Și acum umblu în neștire
Debitez, nu-mi găsesc locul.
Prea fermecător ți-e chipul,
Prea oarbă inima mea,
Ah, iubirea, arz-o focul,
Și pe sufletu-mi cu ea!
