Ţi-am întâlnit privirea-ntâmplător
Privirea aceea bine cunoscuta
Dar inima pierdută-n dor
Ţi-a întors capul prefăcută.
Ţi-am întâlnit din nou surâsul
Sau oare nu?A fost miraj?
Căci revederea,nepătrunsul,
Mi-l revelau pe Cupidon-ul paj...
Ţi-am întâlnit din nou privirea
Şi acei ochi de neuitat
Ce se-ndreptau spre orizontul
De visul meu greu ancorat.
În ochii tăi îmi vedeam ochii
Chiar de la astă depărtare
Îmi vedeam sufletul şi plânsul...
De ce priveai cu nepăsare?
Deşi ştiai că-mi eşti oglinda
Îmi reflectai atâta chin
Părea că mă priveşti ca ţinta
Durerilor născute-n tin'.
Când azi ţi-am întâlnit privirea
Picasem înr-o rece transă,
Mi-amiteam visele,iubirea,
Erai o risipită şansă...
Câte milenii-or fi trecut
Când am înmărmurit în loc?
Şi câtă lume-o fi văzut
Al nost' noroc făr' de noroc?
Ţi-am întâlnit privirea înc-odată
Încă încerc să mi te amintesc...
Era pe-aleea 'ceea parfumată!
Ori poate-n zbuciumul orăşenesc?
Nu ştiu!Nu pot să văd iar scena
Când tu-mi apari în minte atât de des!
Ştiu doar că-ncremenisei aidoma
Te-oi fi gândit de-mi eşti ori nu ales?
Dar stau şi mă gândesc acum că vremea trece
Oare pe mine mă priveai atunci?
Căci raţiunea vrea să mi te-nece
Prin amăgiri şi prin dezbateri lungi...
De te vei întreba cândva ce s-a-ntâmplat
Când timpul lumii-n lume-a-ncremenit
Să-ţi aminteşti!Să nu vei fi uitat!
Că-n acea zi privirile ni s-au unit.
