Trecutul continuă

Partea 30

     Îmi așez părul într-o parte și mă aplec încet pentru ai savura scurt gustul mentolat al buzelor.
     - Vreau să aud povestea mâine. Spun zâmbind și rămânând la doar câțiva centimetri de chipul său.
După ce își ia brațul de la ochii, ce au un efect hipnotizant asupra mea, pot vedea că expresia feței îi este una surprinsă.

     Dimineață îmbrac un maiou dantelat bordo, în ton cu botinele și o pereche de blugi negri. Știind de la soții Kirby că Avgustin apreciază ca stăpânitorii să fie îmbrăcați în culorile specifice fiecărui element. Cămașa albă se mulează perfect pe abdomenul lui Elias, iar blugii albaștrii și sacoul îi vin ca turnați.
     Cu spatele drept și inima bubuind, luăm aer adânc în piept și înaintăm spre o ușă mare din lemn unde este biroul lui Avgustin. Valetul ne deschide ușa și ne poftește înăuntru. Bărbatul impunător ne aștepta deja sprijinit de biroul său, cu un zâmbet satisfăcut pe buzele subțiri.
     - Micii mei dezertori. Spune vesel făcând câțiva pași spre noi.
Îmi încleștez maxilarul și încerc să schițez un zâmbet. Aș da orice ca în clipa asta să îl pot ține pe Elias de mână, să îl strâng puternic ca să îmi știe frica deși nu cred că este nevoie.
     - Aceeași ochi de sticlă ca ai tatălui tău, trupul suplu și postura mândră a mamei tale. Înșiruie făcând două cercuri în jurul meu. Abia aștept să te văd în zona de antrenament. Aspectul tău genetic ar spune că ești din tribul apei, după tatăl tău, dar sunt fericit să văd culorile poporului tău real pe tine. Și tu Elias, calmitatea și siguranța pe care le emani sunt incredibile și reușești să le extinzi până la Leah. Este incredibil. Analizează făcând aceleași gesturi și în jurul brunetului, iar dacă îl atinge atunci voi exploda. Fiți sinceri cu mine, Leah a fost prima care a decis să vină, nu?
     - Nu. Când am aflat că Elias vrea să schimbe echipa am fost sceptică, dar m-a convins și mi-a schimbat percepția după o discuție destul de lungă. Nu cunosc stăpânitori din poporul meu și acesta a fost motivul pentru care nu mi-am găsit niciodată cu adevărat locul, un popor plin de stăpânitori ai focului ar fii un vis împlinit. Spun încercând să îmi relaxez mușchii.
     - Interesant, tocmai bazându-mă pe singurătatea ta am crezut că vei fii prima. Totuși, ce-i drept că Elias mi se pare o persoană mult mai calculată, specific celor din tribul apei.
     - Acum că suntem aici, vreau să pun o întrebare care mă bântuie de ceva timp.
     - Te ascult.
     - Ce vom avea de făcut? Continuă Elias hotărât și extrem de calm.
     - Am sperat să întrebi. Zâmbește în colțul drept al buzelor și se așează pe scaunul din lemn căptușit cu catifea neagră de la masa de birou. Veți învăța să vă folosiți cu adevărat puterile, veți merge să recrutați membrii noi și dacă ajungeți la nivelul potrivit atunci primiți uniformele negre. Continuă în timp ce valetul îi toarnă vin roșu într-un pahar de cristal cu talpă.
"Recrutați membrii"? Știu deja ce înseamnă asta, dar era o posibilitate evidentă. Însă este pentru prima dată când aud de uniformele negre. Ce poate însemna asta? Parcă îmi este și frică să aflu. Orice ar urma sper să nu ne separe, nu aș rezista singură în toată minciuna asta. Am nevoie de sprijinul și liniștea oferite de el, el mă ține în balanță. El stinge incendiul când scapă de sub controlul meu și Avgustin pare să fie conștient de asta.
     - Haideți să nu o mai lungim, în camere vă așteaptă deja hainele de antrenament și antrenorii vă așteaptă în curtea din spate. Vă urez mult succes copii.

     Haine gri dintr-o singură piesă cu detaliile specifice nouă și pe piept simbolul lui Avgustin, ceva asemănător cu o busolă.