Trecutul continuă

Partea 12

     Două zile mai târziu, după ore stăm pe o terasă. Savurez un pahar cu votcă, cu două felii de lămâine, Ivy o cafea și văieții câte o bere. Liniștea predomină între noi, până decid să o rup.
     - Îmi pare rău, totul sa întâmplat din cauza mea.
     - Leah, ai făcut-o pentru mine. Am mai discutat despre asta.
     - Pe lângă asta, acum nu mai contează cine ce a făcut. Suntem împreună în asta, iar dacă părinții noștri  nu reușesc să discute cu Avgustin atunci trebuie să ne mutăm din oraș. Spune Ivy trecându-și degetele subțiri prin păr.

Gândul că am putea fii separați, ne îngrozea la maxim. Îi privesc pe rând pe fiecare dintre ei, au fețele îndreptate spre pământ sau pe sticla din fața lor. Trebuie să fac ceva, eu am declanșat asta așa că trebuie să o și rezolv, cumva.

Este ora 20:27, și toți suntem adunați pe veranda din spate a casei lui Elias. Ne așteptăm familiile să se întoarcă de la întâlnirea cu Avgustin Larionov.
     - Leah, cred că ai băut destul pentru astăzi. Îmi spune Anthony, oprindu-mă din a-mi turna încă un pahar de vin roșu sec.
     - Vrei să spui că sunt o băutoare de alcool în exces? Îi replic tăios.
     - Te rog nu te enerva. Știm cu toții că la sters ai tendința să...exagerezi puțin. Încearcă Ivy să mă calmeze blând.
Elias se ține de cap, vizibil abținându-se să spună ceva. Thony și Ivy se privesc când unul pe altul, când pe mine. Iar Marko provește în gol, dorind cu orice preț să îmi evite privirea. Mă ridic frustrată și iau direcția spre poarta de la intrarea casei.
     - Nu pleca, au spus să îi așteptăm aici. Pășește Elias după mine, urmat de Ivy.
     - Nu mă interesează, ne vedem mai târziu. Am nevoie de o pauză.
     - Lasă-mă să vin cu tine. Mă roagă brunetul.
     - Nu. Răspund aspru și plec.
Poate din cauza alcoolului,dar știu ce am de făcut. Nu pot aștepta cu mâinile în sân ca părinții lor și mătușa Sophia să rezolve greșeala mea, nu mai sunt un copil slab și fără apărare. Un lucru extrem de riscant, dar dacă asta ne scapă de acel nemernic atunci merită făcut.

În scurt timp, plimbându-mă pe străzile întunecoase, realizez că cineva este în urma mea. Nu îmi pot da seama cine este, judecând după umbră este un bărbat înalt și chel. Mă opresc și odată cu mine și urmăritorul. Când mă întorc îl recunosc pe unul din bărbații de acum câteva zile.
     - Vânătoarea a început. Mult noroc, veți avea nevoie. Spune și placă, cu mâinile în buzunar și țigara între buzele subțiri.
Ceva a decurs prost. O sun agitată pe Ivy și îi spun cele întâmplate în ultimele două minute.
     - Întoarce-te cât mai repede, noi încercăm să dăm de părinți. După câteva clipe de tăcere în care îi aud pe băieți vorbind dar neînțelegând ce spun, ea continuă. Marko a pornit după tine.

După ce închid convorbirea telefonică simt cum o greutate inexistentă începe să mă apase. Îmi este frică, dar nu pentru mine.