Trecutul continuă

Partea 23

     Aud un bipăit enervant și simt un miros neplăcut, asemănător cu cel de medicamente. Îmi deschid ochii și văd un tavan alb în lumina difuză. Mă ridic în șezut și realizez că sunt într-un salon de spital, iar Ivy doarme pe un scaun, capul și mâinile fiindu-i la picioarele mele. Îmi iau telefonul de pe dulăpiorul incolor de lângă pat și ferific ora, este 00:17. Nu vreau să o trezesc pe Ivy așa că îi scriu lui Anthony.

Leah: Ce sa întâmplat?
Cum am ajuns la spital?
Și voi trei unde sunteți?

Thony: Suntem bine,
nu te speria. Suntem în
parcarea spitalului. Iar
restul e poveste lungă.

Leah: Mă simt foarte
slăbită, dar am nevoie
de o țigară.

Thony: Dă-mi 5 minute
și rezolv. Până atunci i-ați
halatul pe tine, este frig.

Nu a glumit când a spus că în 5 minute rezolvă. Suntem în parcare și refuz să urc în mașină, aerul rece mă ajută să rămân calmă și să îmi pun amintirile în ordine.
     - Deci mâine mă externează?
     - Da, din fericire nu este nimic grav. Lovitura la cap e principala cauză dar și oboseala a avut un rol semnificativ. Spune Elias, stând sprijinit de mașină.
     - Cum a rămas cu oamenii lui Avgustin?
     - Nu am fost în stare să îi omorâm. Au rămas îngropați până la gât în pământ. Spune Elias aruncând chiștocul de la țigară.
     - Mă dezamăgești. Nu mă așteptam să dai înapoi de la așa ceva. Spun cu un zâmbet în colțul drept al buzelor și poziționându-mă în fața lui. El știind că fac aluzie la crima triplă pe care a comis-o încă înainte să ne cunoașaintem.
     - Prințesă, dacă depindea doar de mine crede-mă că terminam cu ei. Îmi zâmbește mușcându-și buza inferioară și ținându-mi bărbia cu două degete.
     - Ivy nu a suportat să îi avem pe conștiință și sincer nici eu nu sunt convins de ce reacție aș fi putut avea. Spune Anthony în timp ce eu încă sunt pierdută în acei ochi de un albastru irezistibil.
     - Totuși stăpânitorul focului a scăpat. Adaugă Marko care își fumează deja a treia țigară consecutiv.
Sunt fericită că Vincent a reușit să scape.

     Ziua următoare când cobor în parcarea spitalului sunt surprinsă să văd un jeep negru cu geamuri fumurii în locul mașinii lui Marko.
     - Am considerat că este timpul să schimbăm mașina, e mai sigur așa. Spune brunetul trecându-și degetele prin păr.
     - Îmi pare rău, știu cât de mult iubeai mașina aceea. Spun băgându-mi geanta cu haine în portbagaj și privind în jur. Unde este?
     - Scumpo, toți facem sacrificii și no...
     - Mi-ați vândut motocicleta!? Strig cu mâinile în cap.
     - De fap am dat-o la schimb. Motocicleta și mașina lui Marko pentru jeep. Se fâștâșește Anthony frecându-și ceafa.
     - Vă omor! Vă ard de vii!
     - Leah, respiră adânc. Calmează-te. Îmi spune Marko îmbrățișându-mă.
Ard de furie și nu doar pe interior. Mă simt ca o bombă cu ceas. Îmi aprind o țigară și mă așez la volan.
     - Să pornim odată! Strig, iar Ivy tresare stresată.
Marko se așează pe scaunul din dreapta și își pune mâna pe schimbătorul de viteze, chiar peste a mea. Ne privim în ochi pentru câteva secunde scurte și pornim la drum.