Trecutul continuă

Partea 18

     - L-ai privit preț de o secundă după ce te-ai întors cu fața spre el și l-ai nimerit cu un cutit, ia acum nu ești în stare să spargi niște roți?! Se revoltă Ivy furioasă.
     - Doar am avut noroc! Nu poți ridica un perete?
     - Nu am încercat să fac așa ceva niciodată, cine știe ce va ieși din asta.
     - Nici eu nu am înjunghiat pe nimeni până acum dar am reușit! Țin mașina pe șosea până te ocupi de nenorocit.

     Oftează adânc și îmi face loc pe scaunul șoferului în timp ce ea își scoate trunchiul pe fereastră. Încearcă să scape de el aruncând în mașină bolovani de dimensiuni medii. Ceva nu funcționează așa cum trebuie, brusc pierd controlul asupra mașinii și părăsim asfaltul. Totul este negru și preț de câteva clipe trupul meu refuză să îndeplinească poruncile creierului. Simt cum cineva îmi mișcă corpul și îl întinde pe pământ. Am o durere insuportabilă de cap dar reușesc să îmi deschid ochii, doar pentru a o vedea pe prietena mea inconștientă la câțiva metri de mine. Bărbatul cu părul lung stă aplecat deasupra ei și vorbește la telefon.
     - Leah este inconștientă dar Ivy are pulsul mult prea slab, nu cred că v-a mai rezista mult. Bine, dar în zece minute să fii aici!
Ivy v-a muri?! Nu! Și cine v-a veni? Trebuie să fac ceva, dacă a chemat întăriri atunci chiar că nu mai avem nici o șansă.
     - Hei. Încerc să îi atrag atenția.
     - Te-ai trezit? În locul tău nu m-aș mișca prea mult, capul tău e plin de sânge.
Îi fac semn să vină spre mine, așa și face. Îi fac semn să se aplece aproape de mine, fraierul ascultă și această poruncă. Îmi lipesc palma dreapră de chipul său și eliberez un val de flăcări. Strigă și se zbate de pământ în agonie. Zgomotul se oprește abia atunci când o mașină gri parchează aproape de noi, bărbatul care coboară se îndreaptă direct spre cel chinuit și îi calcă pe gât până apare moartea.
     - Vincent. Îi rostesc numele aproape șoptind în timp ce las frica să mă acapareze.
     - Uite ce a făcut imbecilul ăsta cu voi două, Avgustin nu v-a fii deloc încântat. Spune poziționându-se guguț lângă mine.
     - Dacă ne duci la el, voi spune că tu ai vrut să ne omori ca să îți răzbuni colegul.
     - Încă nu este momentul. Mai întâi trebuie să primesc niște răspunsuri și după aceea vom vedea care va fii soarta voastră.
     - Ce întrebări te bântuie?
     - Poate vei afla întrebările după ce voi afla eu răspunsurile.

     Surâde calm în timp ce se îndreaptă spre mașina care acum este făcută praf. Când se întoarce la mine are telefonul meu în mână. Butonează ceva după care blochează ecranul și pune dispozitivul în mâna mea.