Trecutul continuă

Partea 28

     Doi masculi alfa la aceași masă de obicei nu aduce a nimic bun, nici măcar în cazul nostru. Ivy doar tace și s-ar face micuță sub masă, Anthony încearcă să ne convingă să meargă el cu Elias, iar Marko continuă să îl ucidă cu privirea. În scurt timp după ce ne este servit micul dejun mă satur de toată vorbăria și le mărturisesc despre Vincent.
     - Îmi pare rău că nu v-am spus, dar îmi era teamă că dacă o făceam și el afla atunci nu mi-ar mai spune nimic din ce îi trece prim minte sau dacă află ceva semnificativ. Termin de vorbit dar nici unul dintre ei nu spune nimic.
     - Promite-mi că te întorci la noi. Rupe Ivy tăcerea. Iar tu o vei proteja cu prețul vieții.
     - Era ceva de la sine înțeles.
     - Nu. Îl contrazic pe Elias. Ne vom proteja unul pe celălalt.

     În orașul următor Elias și cu mine decidem să ne odihnim într-un motel înainte de ai trimite mesaj lui Vincent să ne întâlnim, în timp ce ceilalți își continuă drumul în speranța că li se v-a pierde urma. Ivy, Thony și Elias sunt în parcare discutând după ce eu mi-am luat deja adio de la ei, iar eu și Marko ne luăm rămas bun în cameră.
     - Niciodată nu m-am simțit atât de vulnerabil, atât de inutil ca și acum. Spune așezat pe marginea patului cu capul între palme.
     - Marko, ești aceeași persoană puternică din totdeauna. Spun ridicându-i capul pentru a mă privi în ochi. Nu s-a schimbat nimic. Plec cu sufletul împăcat pentru că știu că Anthony și Ivy sigur se pot descurca cu ajutorul tău. În jocul ăsta trebuie să fi dur și nemilos sau ești mort, ei nu sunt în stare de asta.
Mă privește atât de intens, parcă timpul ar sta în loc și totul ar fi mut în jurul nostru. Mă trage în brațele sale și punându-și palma între maxilarul și gâtul meu își presează buzele de ale mele, în timp ce mâna lui dreaptă se plimbă pe coapsa mea. Săruturile sale încep să coboare spre gât dar îl opresc și mă ridic în picioare.
     - Mă refuzi pentru el? Ce este atât de special la el? Spune-mi! Înainte de toată nebunia asta tu mă voiai doar pe mine și acum mă arunci pentru un nimeni.
     - Te rog să nu strigi la mine! Lucrurile sunt complicate.
     - Ai grijă de tine Leah, îmi salut părinții. Spune cu o oarecare dezamăgire evidentă și părăsește camera de motel.
Îl urmăresc cu privirea de la fereastră cum se urcă în mașină și așteaptă plecarea. În scurt timp mi se alătură Elias. Mă găsește stând în capătul patului ținându-mi capul între palme.
     - A fost atât de rău? Mă întreabă punându-se guguț în fața mea.
     - M-a sărutat, iar eu l-am respins. Și-a dat seama din prima clipă că tu ești motivul. Nu a fost prea fericit.
     - Îmi pare rău că v-ați certat din nou din vina mea dar aș minți dacă ți-aș spune că nu mă bucur că m-ai ales pe mine.