Trecutul continuă

Partea 19

     L-am sunat pe Marko și mi-am activat locația pe telefon pentru am mă putea găsi. Mă târăsc către Ivy, amețesc foarte tare dar încerc să o trezesc.
     - Hei, rază de soare. Trezește-te nu este momentul să dormi. Haide Ivy nu te juca cu mine! Ivy! Strig scuturând-o, dar nimic.
Nu înțeleg ce are, are răni dar nu par grave.
     - Sunt bine. Murmură ea schițând un zâmbet șters.
     - Nu, nu ești. Am auzit ce a spus individul despre pulsul tău.
     - Nu mă simt prea bine, dar eu mi-am încetinit pulsul. Am învățat asta anul trecut când am fost în tabără.
     - Altă dată anunță-mă înainte!
     - Cum trebuia să o fac? Prin telepatie?
     - Exact. Spun râzând la final. Băieții sunt în drum spre noi, trebuie să ajungă pentru că oricum s-au pornit deja să ne caute.
     - Nu ascultă niciodată de noi.

     Cu echipa de salvare ajunsă, răsuflăm ușurate. Într-o secundă Elias îngenunchează lângă mine și îmi ia capul între palmele sale.
     - Ce ai făcut prințesă? Rânjește ironic folosind din nou acel apelativ, îmi place când o spune el. O spune atât senzual dar totuși jucăuș.
     - Am fost cuminte. Zâmbesc, nu știu de ce dar o fac.
     - Văd, l-ai rezolvat frumos pe pletos. Se face auzită vocea lui Marko.
     - Marko, ține-i capul drept lui Leah pentru ai putea curăța capul. Trebuie să vedem cât de adâncă e rana.
Marko nu spune nimic, dar pot să observ cât este de încordat. Îl privesc în ochi înainte ca Elias să îmi spună să îi închid pe ai mei. În timp ce cu puterea apei îmi curăță rana de sânge simt cum el îmi mângâie obrazul drept cu degetul mare. În scurt timp somnul pune stăpânire pe mine.

     Deschid ușor ochii, este noapte și sunt pe bancheta din spate a mașinii cu Ivy lângă mine. Marko conduce și Elias stă în dreapta. Mă doare îngrozitor capul dar mă bucur să o văd pe blondă zâmbind lângă mine. Mă aplec în așa fel încât să îmi poziționez capul între cele două scaune din față.
     - Unde suntem? Întreb privindu-l pe Thony dincolo de parbriz pe motocicleta mea.
     - Departe. Îmi răspunde Marko plasându-mi un sărut scurt pe obraz.
     - Atunci unde mergem?
     - Ne-am uitat printre datele persoanelor lăsate de mătușa ta, este o familie destul de aproape de noi. Încă vreo patru ore de mers cu mașina, deci ajungem la răsărit. Îmi răspunde Ivy și îmi întinde telefonul.

     Deblochez ecranul dispozitivului și încep să caut vreo schimbare. Nu am idee ce putea butona Vincent. Când intru în agenda de contacte văd schimbarea, și-a adăugat numărul de telefon și s-a trecut "V.M.". Încep să cred că ne-am făcut un aliat, dar trebuie să rămân prudentă. Iar ceilalți nu pot afla nimic. Oh, Doamne! Pot afla dacă mătușa și ceilalți sunt bine! Dar încă nu, trebuie să mă apropii încet de el.

     Peste câțiva kilometri ne oprim între două orașe pentru a ne dezmorți. Ploaia sa oprit, dar sa lăsat o ceață pe care am putea să o tăiem cu cuțitul. Elias profită de ocazie pentru a verifica rănile mele și ale lui Ivy. Avem mare noroc că părinții lui sunt medici și s-a lipit ceva și de el. În timp ce o verifică și îi schimbă bandajele lui Ivy în mașină, eu îmi verific frumoasa.
     - Nu îți face griji, Thony a avut mare grijă de ea. Și promit că și eu voi avea până îți revi. Îmi spune atrăgându-mi atenția în totalitate.
Din senin un vânt puternic își face apariția.
     - Anthony, ce naiba faci?!
     - Este cineva sau ceva aici! Ne strigă de pe creanga unui copac.
     - Atunci coboară și hai să plecăm.
După ce urcăm în mașină observ ceva negru printre tufișuri, Thony avea dreptate cineva sau ceva este în preajma noastră.