Trecutul continuă

Partea 24

     Drumul este unul tăcut. Nimeni nu îndrăznește să spună nimic pentru a nu mă supăra și mai mult, iar eu nu vreau să deschid gura știind că doar voi înjura și striga la prietenii mei. Însă Elias își face curaj și îmi spune:
     - Înțeleg că ești stresată, ca noi toți de alt fel, dar nu cred că ar fii un lucru bun să atragem atenția poliției. Așa că încetinește.
Inițial vreau să îi spun ceva dar realizez că are dreptate. Încetinesc cât să ajung la limita legală, fără să îi adresez vreun cuvânt. Într-un fel mă simt mai calmă acum, o fi efectul lui asupra mea? Nu m-aș mira deloc. Chiar dacă încă sunt furioasă pentru motocicletă el are același efect calmant asupra mea ca și atunci când m-a dus în acel sat. La auzul vocii sale ușor răgușite dar ferme zbor cu gândul la secvența din baia micuță a soților Kirby. Îi privesc chipul prin oblinda retrovizoare și văd un zâmbet ștrengar în colțul buzelor sale cărnoase, ceea ce le forțează pe ale mele să facă la fel. Doamne! Ce mă apucă?

     Spre seară ne cazăm la un hotel. Nu știu cum reușește, dar Vincent face o trabă excelentă ținându-și "colegii" departe de noi. Ivy crede că vom sta în aceeași cameră dar o dezamăgesc când aude că cer o cameră pentru o singură persoană după care iau cheile de la recepționeră și îmi ridic bagajele lăsându-i cu ochii în soare mergând la lift. Nu vreau să îi mai văd sau aud, în sfârșit am puțin timp pentru mine și cel mai important este că pot discuta cu Vincent liniștită. Trebuie să îl conving să îmi spună tot ceea ce știe.

     După ce mă fac comodă într-o cadă plină cu apă fierbinte și spumă îmi apuc telefonul și tastez un mesaj.
Leah: Dormi?

V.M: Nu. Sa întâmplat
ceva?

Leah: Din fericire nu.
Acum am ocazia
perfectă ca să duscutăm.

V.M: Despre?

Leah: Mai întrebi? Poate
despre toată nebunia
asta? Te rog...

V.M: Ți-am mai spus,
încă nu este momentul.

Leah: Nu mă obliga să
aflu singură.

V.M: Și cum ai de gând
să faci asta?

Leah: Vei vedea. Și ca
să știi, partenerii tăi
au rămas în viață doar
pentru că eu eram
inconștientă iar Elias
a fost oprit de ceilalți!

Văzând că nu primesc nici un răspuns las telefonul și încep să mă spăl. După câteva strâmbături în oglindă aud un ciocănit. Îmi leg cordonul incolor și la fel de pufos ca însăși halatul în jurul taliei și mă grăbesc să deschid ușa. Sper din tot sufletul să fie sticla de vin pe care am comandat-o.
     - În caz că ai vrea să știi, el este la parter în sala de forță și se antrenează. Îmi spune șatenul trecându-și degetele prin păr.
     - Care el? Și de ce crezi că sunt curioasă de așa ceva?
     - Vei vedea și nu cred, o știu sigur.

După ce pleacă îmi usuc repede părul și mă schimb într-o pereche de pantaloni de trening, o bustieră și niște teniși. Sunt foarte curioasă cine este acolo și de ce vrea Anthony să merg și eu? Chiar înainte să părăsesc camera de hotel preiau vinul comandat și îi mulțumesc bărbatului de aproximativ 50 de ani.