Trecutul continuă

Partea 5

- Elias Lowe. Se prezintă întinzându-și mâna dreaptă.
- Leah Armstrong, spun și dau mâna cu el după care ne așezăm și își toarnă din băutura rozalie. Deci, ce ai văzut mai exact?
- Nu te grăbi, îmi spune aprinzându-și și el o țigară. Inițial te-am remarcat acum câteva zile la fața accidentului, flăcările se măreau dar brusc când ai apărut tu au început să dispară. Sâmbătă noaptea tocmai am ieșit din tură și am auzit zarva de pe alee. Cănd am ajuns, tu tocmai atunci te-ai întors spre victima care nici nu putea bănui ce îl așteaptă. Când am văzut că ceilalți reușesc să fugă am decis să scap de ei, iar după ce voi ați plecat am luat cadavrul și l-am pus în mașină.
- Și cum ai reușit să le faci felul la trei bărbați mult mai masivi decât tine?
El doar privește paharul de vin și surâde. Nu pot înțelege nici în ruptul capului ce poate fi atăt de amuzant. Îmi face semn să privesc spre o masă la care stau așezați doi băieți cu câte o halbă de bere. Brusc halba unuia se răstoarnă fără ca nimeni să o atingă. Îmi reîntorc privirea spre Elias și îi mai cer o  demonstrație spunând că aceasta nu a fost una tocmai veritabilă. Acesta zâmbește din nou și se poziționează în așa fel încât doar eu să îi mai pot vedea paharul. Vinul începe să se miște de sus în jos după care să se învârtă și într-un final îngheață.
- Mai sunt și alții? Întreb luând paharul și făcând conținutul să ajungă la starea inițială.
- Doar părinții mei.
Părinții lui sunt stăpânitori ai apei? Asta înseamnă că poate îi cunosc pe ai mei, sau măcar pe tata. Mă întreabă dacă eu mai cunosc alți stăpânitori dar neg. Dacă Ivy și Thony vor vrea să îi spună nu am nimic împotrivă, dar eu nu voi spune nimic fără aprobarea lor.

Ajungând acasă, mă poziționez în tocul ușii mătușii care spre surprinderea mea este încă trează și citește.
- Trebuie să vorbim.
- Vrei să discutăm mai repede decât credeam. Surâde punându-și cartea și ochelarii pe noptieră.
Mă pun lângă ea în pat și încep să îi povestesc totul, începând cu incidentul de pe aleea întunecată.
- Îmi sună cunoscut numele lor de familie, dar nu îi cunosc. Totuși îți sugerez să fi foarte atentă cu ei și mâine înainte de prima oră de curs să le spui și celorlalți. Sper că știi cât de periculos a fost ceea ce ai făcut.
- Da, dar trebuia să aflu. Dacă vă spuneam nu m-ați fi lăsat să merg, pe lângă asta ne-am întâlnit într-un loc public.
- Vrei să vorbești despre ce ai făcut? Mă întreabă în timp ce îmi așez capul pe umărul ei.
- Îmi pare foarte rău, mătușă. M-am speriat și a fost primul lucru care mi-a venit în minte. Nu se va mai repeta.
- Dar dacă totuși se va repeta, vreau să știi că poți conta mereu pe mine. Încă nu ți-am spus niciodată, dar și mama ta a fost în situații de genul acesta. Eu am fost lângă ea și am ajutat-o să treacă peste toate. Știu foarte bine cât de greu este să reziști psihic.
Mătușa Sophia are o răbdare infinită când vine vorba de mine.

Dimineață, ne adunăm în parcare și încep să vorbesc. Vorbesc aproape fără oprire, prietenii mei neavând posibilitatea de a spune ceva. Spre deosebire de Ivy și Anthony, Marko este foarte supărat pentru că am plecat la acea întâlnire misterioasă fără știrea lui. Ivy îl convinge pe Thony să se prezinte amândoi lui Elias, așa că după ore ne retragem în grădina din spate a lui Anthony. Marko l-ar ucide cu privirea dacă i-ar sta în putere. În timp ce Elias le arată câtăva trucuri celor doi "copii", Marko și cu mine stăm la o măsuță, la umbra unei umbrele.
- De ce trebuie să fi atât de arțăgos? Înțeleg că poate nu îți place schimbarea asta bruscă pentru că de ani de zile suntem doar noi patru, dar lucrurile se schimbă. Nu îți cer să fiți cei mai buni prieteni, îți cer doar să îi dai o șansă, spun în timp ce el se ține de cap și își trage buzele în partea dreaptă, asta nu e de bine. Spune ceva. Strigă la mine, toarnă întreaga sticlă de bere pe mine doar nu tăcea.
Mă privește preț de două secunde, se ridică furios și pleacă. Nu înțeleg de ce se poartă așa, nu am făcut nimic rău.