Iubire neașteptată

7.Apelul #4

Ora 7:20
Mă trezesc înainte să sune alarma și observ că uitasem aseară să închid geamul. Analizez priveliștea din cameră și vad că pe birou se afla un buchet imens de crini, iar alături de flori o cutie, în care ceva se mișca. Mă apropii de cutie timid, din cauza că nu știu ce surprize mă așteaptă .Pe cutie scria " Pentru micuța mea adorabilă, ceva special, de la Nebunul Tău❤!!!

Deschid încet cutia și zăresc acolo un mic cațeluș drăguț. Ce frumos e. Și acest cadou de dimineața cred că mi-a facut toată ziua mai fericită. Cobor scarile și mă îndrept spre sufragerie, unde o gasesc pe Margaret și mă laud ei cu noul meu cîine. L-am numit Lord, el fiind băiat.

-Ce drăguț e micuțul! Și cum se numește?

-Lord, e băiat.

-Și de la cine l-ai primit ?

-Ții minte îți povestisem despre băiatul care mă suna și îmi trimetea mesaje permanent?

-Da.

-El mi-a adus flori și pe Lord.

-Dar cum a intrat el în casă?

-Pe fereasatră, cred. Am uitat noaptea aceasta să o închid.

-El sa urcat la etajul doi cu flori și un cățel în mînă?

-Da.

-Băiatul te iubește într-adevăr.

Simt deja cum roșesc la fața și cînd îmi aduc aminte de cele întîmplate ieri.

-Bine, dragă eu merg la cumpăraturi în oraș. Și grabeste-te o să întîrzii la școala.

-Ok. Pa.

Margaret iese din casă îmbracată într-o rochie în buline, de culoare roză. Avea în jur de 40 de ani. Este înaltă și slăbuță. Fața îi este un pic obosită, din cauza anilor ce și-au lăsat amprenta și întîmplarilor din viața ei. A avut o familie, dar toți au decedat într-un accident grav care s-a petrcut la ieşirea din oraşul Las Vegas.

Cît timp mă gîndeam la toate acestea, eram deja ieșita din casă și aşteptăm la stația de autobuze. În cap îmi suna muzica lui John Walker "Down", care făcea să îmi vină să plîng din cauza că părinții mei nu îmi sunt alături. În acest timp aud cum îmi sună telefonul. Mă uit pe ecran și văd numele lui. Răspund grăbită.

-De ce stai așa tristă?

-Nimic, îmi aduceam şi eu aminte momentele cînd eram copil și petreceam timpul cu părinții mei care nu sunt alături. Și...

-Și ce?

-Nimic serios.

-Bine. Și spune-mi ți-a placut cadoul meu?

-Da.

-Și cum l-ai numit ?

-Lord, îi răspund eu entuziasmată.

-O sa-l scoți azi la o plimbare în parc?

-Cred, vei veni și tu?

-Mda, dar nu voi veni foarte aproape.

-De ce?

-Mă vei recunoaşte și nu este nevoie de aceasta.

-Bine, uite acum trebuie să închid am ajuns la liceu și trebuie să cobor.

-Ce frumoasă ești azi.

-Mersi, și unde ești de nu te văd? Adica vrei sa spui că în celelalte zile arăt ca o sperietoare?

În telefon se auze rîsul lui, care să fiu sinceră rusuna atît de tare încît îmi trezea fiori. Doamne ce face băiatul asta cu mine.

-Serios sperietoare? Nu, desigur că nu, tu știi ca ești cea mai frumoasă, mereu.

-Și te-am întrebat și unde te afli?

-Și tu crezi că îti voi spune?

Cineva se auzi în spatele lui că vorbi, ceva de genul: Dean, hai să mergem că în doua minute se sună și tu tot la telefon vorbești.

-Cui i s-a adresat?

-Nu e important. Pa , acum trebuie să închid, ne auzim mai încolo... te ador.

Acel băiat la chemat pe un oarecare Dean, iar Tim a răspuns ,e posibil ca numele lui adevarat să fie Dean. Acum 3 ani am avut un iubit, care se numea așa, dar el m-a lasat în cel mai rău hal. A plecat pur și simplu și nu mi-a spus nimic, doar ca îi pare rău și ca trebuie să plece. În seara aceea am plîns mult și mai mult de o luna nu ieșisem din casa. A fost prima mea iubire pe care nu o să o uit niciodată. Cele mai frumoase momente le-am petrecut cu el. Dacă l-aș vedea acum i-aș ierta tot și i-aș sări în brațe. Dar dacă e o simplă coencidența de nume, sau acel băiat l-a chemat pe un prieten a lui și nu pe Tim, dar Tim nu mi-a spus numele lui adevarat nici pînă acum.

Am mers îngîndurată la lecții. Amy nu apăruse la școala și înțelegeam ca ceva se întîmpla cu ea și am decis că dupa ore voi merge la ea. Am încercat sa o mai apelez încă odată și nu mi-a răspuns. Ea care mai mereu e cu telefonul în mînă.

Lecțiile erau plictisitoare fără Amy. Cu ea mai rîdeam pe seama colegilor sau a profesorilior. Odata am fost duse la directoare din cauza că ne-am amuzat prea mult de o fată și i-am spus ca a făcut o greșeală în modă atît de gravă, că dacă o vede o zebră se rîdea și ea de saraca fată. Ultima lecție a decurs greu , avînd istoria, pe care nu o suport. Dupa lecție am primit un apel de la spital , de la o asistentă:

-Bună ziua , domnișoară Christina, prietena voastră, Amy a suferit un accident în dimineața această cu mașina, noi am anunțat parinții și am observat că o apelați în continuare așa ca am decis sa va spunem.

-Mulțumesc , spun și simt cum aproape voi cădea dacă nu mă voi sprijini de ceva.

Merg spre o bancă și mă așez acolo încă fiind șocată de cele auzite. Simt cum telefonul îmi suna și răspund fără să mă uit la cine sună.

-Ce s-a întîmplat cu tine? Ce-i cu fața aceasta?

-Prietena mea cea mai bună, Amy, e la spital. Trebuie să merg acolo și s-o văd.

-Îmi pare rău. Sincer.

-Tim azi nu voi ieși la nici o plimbare cu cîinele.

-Sigur, înțeleg.

-Pa, Tim.

-Fii puternică.

În acest moment nu îmi pasa de nimic. Am mers acasă și m-am schimbat. De acasă am luat un taxi și am mers la spital.

-Bună, aș vrea să știu unde se află Amy Parker?

-În salonul 347.

-Mersi.

Am mers acolo și am văzut medicul:

-Cum se simte?

-E într-o stare destul de delicată. Are nevoie de timp să se recupereze , fiindcă a suferit o traumă la cap.

-Va fi bine?

-Desigur.

A ieșit din salon și Amy a început a vorbi în somn despre un oarecare Dean și îmi pronunța numele, totul suna cam așa...