Iubire neașteptată

8.Spitalul și adevărul despre Tim

A ieșit din salon și Amy a început a vorbi în somn despre un oarecare Dean și îmi pronunța numele, totul suna cam așa: Dean, chiar dacă Chrissy nu te-a uitat, ea s-a schimbat mult. Nu știu dacă te va ierta.

În acel moment am rămas înmărmurită.
Totul în jurul meu s-a oprit.

Fiecare moment petrecut cu Dean îmi venea în minte, fiecare moment și fiecare tîmpenie pe care am facut-o atunci cînd eram împreuna. Țin minte cum într-o zi am mers împreuna cu el la zoopark, pentru a ne distra am început a face ca animalele care erau în cușcă, oamenii se uitau straniu la noi și chiar se amuzau pe seama noastra , zicînd că suntem " doi nebuni". Și în mare parte timpul ni-l petreceam astfel, maimuțărindu-ne, dar îl iubeam atunci atît de tare că nu vedeam ce se petrece în jurul meu, nu aveam pe atunci prietene și nu o aveam pe Amy lîngă mine. Îmi era indiferent de cele ce spunea lumea, atunci cînd ne vedea cum ne distram noi împreună. El era cel mai important om pentru mine. Mulți ne invidiau pentru relația noastră, fiindcă eram împreuna timp de un an.

Atunci cînd a plecat, totul în viața mea s-a schimbat. Am rămas singură, neajutorată și fără prieteni, care acum înseamna mult pentru mine. Acum aleg persoanele corect și cînd simt că cineva ține cu adevărat la mine, nu prieteni cărora dacă nu le oferi ceva, nu îți mai raspund și te ignora.

Niciodată nu am respectat astfel de persoane.
Acum mă simțeam și mai rău, Amy era unica care mă cunoștea pe mine și petrece timpul cu mine , și mă ajuta necondiționat indiferent de problemă.

În salon intră mama Amyei, Lisa, o doamna în jur de 40 de ani, nu foarte înaltă, blondă, cu ochi căprui și tenul feței foarte curat. Mereu este îmbracată bine și are un parfum minunat, însă acum pare distrusa, tristă , era de nerecunoscut.

-Bună ziua, doamnă Lisa. Îmi pare foarte rău pentru cele întîmpate cu Amy.

-Bună, știu că îți pare rău .

Din privirea ei am înțeles că vrea să o las singură cu copilul ei.
Am ieșit din salon și l-am văzut pe Jack sprijinit de perete și cu capul îngropat în mîini. Merg lîngă el și îi ofer o îmbrățișare.
-Jack, va fi bine, ea e puternică, se va recupera repede.

-Știu.

-Eu merg acasă să mă schimb. Ne vedem mai încolo. Dacă apar ceva vești mă suni.

-Ok.Pa.

Ies din spital îngîndurată. Din cauza celor întîmplate simțeam că lumea în care am trăit pînă acum era doar un vis, iar realitetea este cea care acum se petrece.

Cînd am ajuns acasă era deja tîrziu. Deschid telefonul în speranța de a primi vre-un mesaj de la Jack în care ar spune ca Amy se simte mai bine, însă am primit un mesaj de la Tim.

Tim: Uite pe pat ți-am pregătit o cutie.
Vreau ca să îmbraci totul la prima noastră întîlnire. Pot spune și a doua.

Chrissy: Și îmi vei arăta chipul?

Tim: Da, cred, fiindcă vreau să te văd.

Chrissy: Și cînd ne vom vedea?

Tim: Îți voi trimite eu data, ora și locul.

Chrissy: Bine. Acum trebuie să mă odihnesc, fiindcă am obosit azi. Cum te numești tu în realitate?

Tim: Dean. Acum că îmi știi numele sper că te-ai liniștit. Noapte bună.

Chrissy: Noapte bună.

Iau telefonul și schimb numele lui, din Tim în Dean, și mă gîndesc, dacă ar fi el, eu aș fi cea mai fericita, din cauză că îl voi avea pe el și pe Amy alături de mine.

Margaret intră în cameră și mă vede pe mine obosită așa că îmi ureză doar " Noapte bună" și mă anunța că are ceva important de discutat cu mine, dar o va face mîine.

Îmi afund capul în pernă și adorm...