Iubire neașteptată

11. Surpriza

La jumătate de noapte se deschide ușa și cineva se apropie de pat. Eu tip cit mă ține glasul. Dean mă stringe de mână și după spune:

-E doar fratele tău, nu vezi?

-Dacă e un monstru în el?

-În el e doar un monstru, vampir, altceva nimic. Cristian dorești ceva?

-Pot să dorm aici?

-Punct nu mai vizionam filme horror pe noapte. Cristian culcate aici lângă mine.

Bine că patul e mare și am încăput toți. Dean ma strâns mai bine lângă el, iar Cristian s-a întins mai bine lângă mine și în sfârșit liniște. Mâine ne așteaptă o zi nebuna, la fel ca și următoarele două luni care vin, in care ne vom pregăti încontinuu de ziua mult așteptată de toți, în ziua cea mai frumoasa unde nu sunt surprize de care nu stii ce vor fi in ele și ce sa te aștepți de la ele, ce să te aștepți de la Jo.

Soarele intră pe geamul din camera noastră. Draperiile ce nu au fost trase noaptea acum lasă să pătrundă razele soarelui și le permite să-mi mîngîie fața. Deschid ochii și văd că băieții nu sunt aici. Ca de obicei. Mă întind de vreo doua ori și înțeleg ca nu vreau să mă ridic din pat. Totuși trec peste mine și mă ridic cu viteza melcului, lăsând-mi lenea acolo undeva. Mă îndrept spre baie, unde îmi fac rutina zilnica. Din dulap mi-am ales o fusta neagra nu prea scurta, dar nu și prea lungă, o bluza cu imprimeu floral și niște pantofi pe toc. Cobor jos și aud zgomote în bucătărie. Cei care au fost mai matinali gătesc micul dejun, iar cei care s-au trezit ca și mine stau pe canapeaua din sufragerie și mai au un pic și adorm din nou.

-La ce ora v-ați trezit? Spun eu

-Pe la vreo 10,nu demult, îmi răspunde Cristian.

-Să vă ajut cu ceva?

-Da sa îi iei pe ceilalți din sufragerie și să aranjați masa.

-Ok. Merg in sufragerie și îi chem pe ceilalți la masă. Cu niște fețe obosite, se mișcau de abia spre bucătărie.

- Mișcați-va. Spune Felix.

-Ce a-ți gătit?

-Ouă, becon, clătite, ceai, cafea. Îi răspunde Emma. Ce să-ți pun?

-Niște becon cu ou. Mersi, iubito. Ce drăguți, gândesc eu, sunt o pereche minunată.

-Lana transmite-mi, te rog, sarea. Mersi. I se adresează Louis.

-Așadar cine ce are de gând să da facă azi? Spune Martin.

-Păi... Eu cu Amy merg să căutăm rochii pentru nuntă.

-Deci le cumpărați, nu le faceți la comandă?

-Da.

-Eu cu Jack, mergem sa vedem de mașini și apoi și noi după costume. Voi ce aveți de gând să faceți?

-Avem o propunere, de ce să nu mergem și noi cu voi. Adică fetele cu fetele și băieții împreună. Fiindcă o părere contează și ea.

-Eu nu sunt în potriva. Spun eu.

-Ok. Deci în jumătate de ora suntem gata și putem pleca.

Am terminat de mâncat și toți s-au îndreptat să se pregătească de plecarea pe la magazine. Așa cum au promis în jumătate de oră au fost gata. Ne-am urcat în mașini și am pornit. Ne apropiem de magazin. O încăpere enormă, cu ferestre mari, ce lasa lumina sa pătrundă înăuntru și să facă ca totul să sclipească...

-Uitați-vă am ales acest magazin, dintr-un motiv, pentru că aici și voi puteți să vă alegeți rochiile, reușind să facem într-o zi mai mult.