23.Cine sunt cei adevărați?

3.4K 137 6
                                    

-Ați ajuns, hai că am emoții spune Amy. Am vorbit cu ai mei și au recunoscut că m-au înfiat de la un orfelinat, așa că nu sunt copilul lor, dar țin mult la ei că m-au crescut și le mulțumesc.

-Să mergem la medic să ne clarifice analiza.

Mergem în cabinet și îi dăm foaia cu analize medicului, pe care încă nu am deschis-o.

-Domnișoară Cristina, domnișara Amy analizele arată că voi ambele sunteți rude, mai precis surori.

-O Doamne, chiar suntem surori și nu am înțeles aceasta niciodată.

-Cum oare nu ne-am putut da seama în tot acest timp?

-Vino la mine nebuno, și ne-am luat într-o strînsă îmbrățișare. Băieții priveau la noi ca la un film, gen dramă, așa acum era după situație.

-Mulțumim mult, și ieșim din cabinet.

-Dar părinții noștri de ce niciodată nu mi-au vorbit nimic despre ceea că am o soră? De ce nu au spus niciodată, nimic?

-Poate nu au vrut să îți spună, pentru că nu au vrut să te traumatizeze ?

-Cu ce mă, omule, să mă traumatizeze ? Cu vestea că am o soră? O soră care ar putea să o dea în căutare și să o găsească? Pur și simplu nu au vrut să-și dea interesul. Să mergem să vorbim cu mama ca ea să ne explice cum stă situația.

-Cred că nu ar trebui, situațiea ei s-ar putea agrava și noi nu vrem ca aceasta să se întîmple, pentru că astfel nu va putea să vă povestească. Logic nu? spune Dean cu o fața de a-tot știutor.

-Și eu sunt de acord cu Dean, chiar dacă această veste ar putea să o bucure, atît de mult ar putea să o afecteze, spuse Amy.

-Să mergem să vedem ce mai fac...

Intrăm în cabinet și vedem mulți medici în jurul tatălui meu, și-a revenit, deci o să pot să îi întreb pe amîndoi despre Amy.

-Tata te-ai trezit? ,după de la el am auzit un "Da scumpo", medicii au părăsit încăperea și noi am rămas să vorbim. Toată discuția nu a durat mai mult de o oră, fiindcă la fel ca în cazul trecut o asistentă ne-a spus să îi lăsăm să se odihească. La ieșire l-am îmbrățișat strîns pe Dean și i-am spus că vreau să merg acasă, fiind foarte obosită din cauza tuturor veștilor. Și normal că Amy avea să meargă la noi, cum e sora mea va trai cu mine.

-Pa Jack, mă suni mai încolo și mai vorbim. Te iubesc! strigă Amy în urma lui Jack care se îndrepta spre mașină.

-Bine, iubito! Și îi trimete un sărut prin aer, ce drăguți sunt.

-Acum că ți s-a dus prințul, putem merge acasă.

-îhm... și urcă pe bancheta din spate a mașinii.

Tot drumul nimeni nu a scos nici un sunet, toți ascultau liniștea ce era în mașină, fiecare cu gîndurile sale. Intrînd în casă Margaret ne întîmpină și o ia strîns pe Amy în brațe.

-Bine ai venit! I-a spus Margaret. Da, i-am spus și ei că Amy e sora mea acum va trebui să ne suporte pe amîndouă.

-Hai sus să îți arat camera. În acest timp ce eu vorbesc Dean o șterge încet în camera mea, azi rămîne la mine.

Ajunse sus îi deschid ușa și o las să intre prima. Camera este spațioasă, cu geamuri mari și un pat mare într-o parte a camerei, un dulap încăpător și un televizor. Camera nu e în stilul ei, dar pe parcurs își o va decora cum îi place, nu știam eu că am o soră.

-E minunat! Dar vreau să te întreb ceva foarte important.

-Nu-mi place cum sună, dar poți să mă întrebi Amy, tot ce vrei.

Iubire neașteptatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum