Iubire neașteptată

10.Mesajul #5

Pe la orele 12:37, îmi venise un mesaj de la Dean:

Dean: De ce nu ai venit la școală? Nu ți-am rupt cumva nimic cînd te-am strîns?))

Chrissy: Nu, nu mi-ai rupt nimic.

Dean: Atunci ce s-a întîmplat?

Chiar dacă m-a făcut să zîmbesc cu prima lui întrebare mi-a adus din nou lacrimi în ochi amintindu-mi de cele întîmplate cu părinții mei.

Chrissy:Părinții mei au suferit un accident, nava pe care se aflau s-a scufundat și ei acum sunt dați în căutare. Părinții tăi ce au spus cînd au văzut că noaptea aceasta nu ai dormit acasă?

Dean:Îmi pare rău pentru părinții tăi. Ai mei sunt plecați în altă țară și eu locuiesc singur.

Chrissy: Hmm, ok. Acum cel care mă ajută sa fiu mai bine este Lord. Stă cu mine toată ziua și nu pleacă nicăieri. Mulțumesc că mi l-ai dăruit.

Dean: E adorabil, nu-i așa. L-am ales special pentru tine. Dacă te uiți atent la el seamăna la tine.

Chrissy: Cum să nu semene , o ființa adorabilă ca mine?

Dean: Am observat că te iubești, înseamnă că și de Lord vei avea grijă.

Chrissy; Și normal. Stai, dar acum nu ai oră?

Dean: Am ora de istorie cu doamna Blacke.

Chrissy: Ce ți-a mers. Eu nu iubesc istoria. Îmi vine somnul, plus că îmi dă dureri de cap cînd aud că profa începe a spune că suntem imposibili.

Dean: Nu știu, mie îmi place istoria. Trebuie să facem vreo două cursuri împreună. Vei merge azi la Amy?

Chrissy: Da, trebuie să văd dacă sunt ceva schimbări la starea ei de sănătate. Și dacă te prinde d. Blacke că stai cu telefonul la lecție?

Dean: O sa îi spun că rezolv o problemă de rang internațional.

Chrissy: Te va crede. Dean cînd ne vom vedea?

Dean: Sincer să fiu, vreau ca aceasta să se întîmple cît mai curînd.

Chrissy:Bine, atunci eu merg la Amy la spital. Vorbim mai în seară. Stai cuminte la lecții.))

Dean:.Numaidecît, voi fi înger.

Chrissy: Numai fără sarcazm, bby.

Dean: Ha, cică "bby",evoluam în relații nu crezi?

Chrissy: Da... acum eu plec. Pa.

Închid telefonul și mă gîndesc la ce i-am scris, anume la cuvintul "bby", pe care nu am nici cea mai mare idee de unde l-am luat și despre aceea că am vorbit cu el în jur de o oră, acum fiind ora 13:42.

Mă ridic din pat și merg la dulap sa-mi aleg ceva pentru a mă duce la Amy. Ce dor îmi este de ea. De cînd s-a întîmplat accidentul simt că o bucațica din mine s-a rupt. Sper să se însănătoșească mai repede, din cauza ca îmi lipsește și îmi este ca o soră. Aleg din dulap o pereche de blugi și un tricou albastru, îmi iau ghetele și ies din casă, salutînd-o pe Margaret. Ea fiind uimită că am ieșit din casă.

Prind un taxi și în cîteva minute sunt la spitalul din Boston. Achit șoferului cursa și mă îndrept în spital, de unde merg spre palata unde se afla Amy. Pe coridor îl gasesc pe Jack exact cum l-am lăsat.

-Salut Jack. Tu ai fost acasă?

-Eu... nu, nu am fost acasă.

-Dar ai mîncat ceva?