4.O noua perioada

2.8K 103 11
                                    


Zîmbesc şi fiind sigură pe sine mă îndrept spre pădure. Din două mişcări doi din cei mai puternici vampiri, presupun conducătorii, cad jos şi restul se retrag imediat .

-Eu sunt cea mai puternică, ceea ce înseamnă că pe mine mă ascultaţi. De acum încolo orice ce se petrece voi şti eu. Pentru a rezolva ceva este necesar să veniti să vorbiţi cu mine. De unde au ieşit acestea? Eu sînt Cristina. Sunt principală şi nu mă interesează deloc opinia voastră. Vă plac sau nu mă respectaţi. Nu ma deranjează. Temetiva , iubitima , veneratima şi veţi primi de la mine siguranţă, pentru a trăi liniştit.Ooo , dar eu nu vorbesc aşa cu nimeni, de ce suntaşa de arogantă cu toţi? Acum sunteţi liberi sa plecati, dar faceti mai întîi curat aici după voi.

-Nu ştiam că eşti atît de aspră, spuse Dean .

-Nici eu, hai să mergem să vedem ce e cu Amy .

Cînd am ajuns acasă Amy era la locul ei, în camera sa , dar faţă îi arată mult mai palida, decit era mai înainte. Ochii ei erau deschiși și arătau speriati, de parcă vazuse o fantomă.

Din senin ferestrele casei s-au deschis și un vint puternic a patruns înăuntru. Toate lucrurile ce nu erau stabile au început a să se învârte in jurul nostru. Foile de pe birou au zburat peste tot, iar una îmi nimerise mie in mina. " Deschide-mi ușa" semnat "A.". Fara a mă gândi merg cu pas rapid spre ușa principala. După ușa se auzeau sunete care îți zgîrîiau timpanele. Deschizând usa o vad pe Amy, dar ea era în pat. Dau sa o cuprind, dar dau doar de aer.

-Eu sunt doar un spirit. Trebuie mai repede sa ma ajuți, fiindcă corpul e slab și trebuie lecuit.

-Dar...

-Vorbim după. Avem puțin timp.
Am intrat în sufragerie și toți potriveau idiferent in partea mea.

-Nu, ei nu mă văd. Doar tu, pentru ca îmi ești sora.

Mă apropii de Amy și îi iau mina in a mea.

-Am fost cel mai mult afectată în zona capului si bratelor, măduva spinării.

-Nu o să-mi ajungă puteri,aici e nevoie de mult mai mult decât pot eu, dar am o idee.

Adresindu-ma tuturor:

-Faceți un cerc în jurul meu și după unul din voi pune mîna pe umărul meu, astfel imi veți transmite puterile voastre mie.

-E o metoda foarte veche, nu cred ca va merge.

-Nici eu, dar trebuie să mai încercăm ceva.

S-au confirmat mie și m-au înconjurat. Atunci când am simțit o mână pe umărul meu, am inceput a duce manele deasupra zonelor care au avut de suferit. Lumina albastra ieșea din manele mele și treptat ranile i se vindecau. Amy de lângă mine a intrat în corpul său și imediat a început a da semne de viață. Am pus mâna pe fruntea ei și temperatura îi disparuse.

-Trebuie să se odihneasca. Este bine. Ma scol, dar imediat cad pe podeaua de lângă pat.

Ziua următoare

Ora 6:37. Atât de dimineață încă nu m-am sculat. Ridicîndu-ma din pat amețeala pune stapinire pe mine, dar reușesc să mă echilibrez. M-am apropiat de sertarul cu pastile și mi-am luat una pentru cap. Se pare că ieri Dean m-a adus în camera, fiindcă nu țin nimic minte din momentul în care m-am sculat de linga Amy. Mă întorc înapoi în pat și îl vad pe Dean care doarme dus. Încet-încet am adormit și eu înapoi.

-Scoooooalate!!!

Mă șterg pe ochi și îl văd pe un prinț nemaipomenit, dar care tipa ca un copil mic.

Iubire neașteptatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum