Iubire neașteptată

9.Ce se întîmplă în jurul meu?

La miez de noapte simt cum cineva intră în camera mea. Simțisem cum se apropie de mine și îmi era teamă de ce avea să se întîmple. Aud o voce care îmi era cunoscută și care îmi dădea fiori pe tot corpul.

- Ce s-a întîmplat cu Amy, de ea este acum la spital?

- Amy a suferit un accident grav din cauza căruia se află acum în reanimare. Și ce cauți tu aici acum?

-Am spus că vreau să te văd. Am o rugăminte, nu te întoarce la mine, fiindcă cred că nu e timpul.

-Bine, spun eu cu un ton scăzut, întrinstîndu-mă din cauză că din nou nu îmi dădea voie sa-l privesc,dar doar de data asta.

-Acum hai să dormim, mâne te așteaptă o zi grea.

-Ha, să dormim împreună. Ce mă crezi nebună sau ce?

-Nu te agita așa. În plus că tu mereu uiți să închizi geamul și eu am cale liberă să intru.

-Şi de cînd tu dai buzna în camera mea și mă veghezi, bufnițo?

-Cam de vreo doua săptămîni. Dormim?

-Dacă vrei jos este un loc liber, spun eu amuzată.

-Desigur, mă ia strîns în brațe și continuă, că eu dorm aici cu tine.

Încerc să mă eliberez din strînsoarea lui, dar nu pot el fiind mai puternic ca mine. Mă lipește mai tare de pieptul sau masiv și nu mai am nici o șansa de a scapa.

-Dacă mă strîngi așa tare vine ambulanța după mine. Și îmi amintesc de Amy care se află la spital și o lacrimă cade pe obrazul meu însoțită de un oftat lung.

-Va fi bine, îți promit.

Putea citi gînduri, voi înebuni.
-Știu. Acum vreau să te întreb ceva, noi ne cunoaștem, adică am vorbit vreodată fața în fata?

-Da, de ce?

-Pentru că am o senzație că ne cunoaște de 100 de ani.

-Chiar așa de bătrîni suntem?

-Da, nu vezi, că am și o bonă care are grija de mine să nu fac contac cu asfaltul, din motivul că abia mă mișc.

-Și cine e bona?

-Nu te-ai recunoscut, bătrîne, tu eşti.

-Eu sînt bătrîn, înseamna ca şi tu ești bătrînică.

-Eu, nuuuuu!

Și mă ia la gîdilat, deja lăcrimez din cauza că nu mai pot de rîs. Întunericul a fost de vină că eu nu l-am văzut. Și el avea un glas atît de tare, răsunător atîte de frumos. Peste un timp am adormit cu el lîngă, fiindcă nu a dorit să coboare sau să meargă acasă.

Dimineața mă trezesc cu speranța că îi voi vedea chipul , deoarece afara se luminase, dar el plecă. Mă uitam spre locul în care a dormit el noaptea aceasta, care mai păstra amprenta lui. Sigur voi înebuni.

În cameră intră Margaret, și mă privește cu o față de genul : "pregareștete, va urma ceva rău".

-Bună dimineața, copilo!

-Bună, Margaret! spun și mă întind.

-Cum ți-am spus ieri, am ceva important de vorbit cu tine.

-Desigur, ce s-a întîmplat?

-Uite... chiar nu știu cum să îți spun Chrissy.

-Spune așa cum este, ce e?

-Chrissy... părintii tăi au suferit un accident cu nava în care se aflau îndreptîndu-se spre insulele Canare. Sunt dați în cautare.

-O nu... am început să plîng și să mă zbat în brațele lui Margaret. Cum așa ceva este posibil? Chiar dacă nu petreceam mult timp cu ei ca toate familiile obișnuite, îi iubeam.

Ce se întîmplă în jurul meu? Amy e la spital în coma , părinții mei au dispărut? De ce mi se întîmplă toate aceste mie?
Am stat așa în pat toată ziua plîngînd, nu am mîncat nimic și mă simțeam foarte obosită. Pe la orele 12:37 , îmi venise un mesaj de la Dean...