ANGAJATA

Capitolul 36"Christine"

-Domnul Nicholas a trecut printr-o operatie foarte grea. Am reusit sa-i scoatem glontul si sa-i facem transplantul, dar inca nu si-a revenit. Trebuie sa asteptam...

-Ce sa asteptam? ma rastesc eu la el, incrutandu-ma.

-Inca este sub efectul anesteziei, si nu suntem siguri daca va mai trai. Glontul i-a afectat foarte mult unul dintre cei doi plamani si l-am operat, dar pana cand a fost adus aici, a pierdut foarte mult sange. S-ar putea ca glontul sa-i afecteze unele organe si simturi, sau sa nu se mai trezeasca. Este in coma acum, dar trebuie sa fim optimisti si sa vedem daca mai vrea sa traiasca.
-Si cat trebuie sa asteptam? Sau macar, cand o sa ne spuneti concret momentul in care se va trezi.

-Imi pare rau domnisoara. Acum trebuie doar sa asteptam si sa ne rugam pentru el.

-Domnule doctor, putem sa-l vedem? il intreaba Chasen care ma da la o parte din calea lui.

-Inca nu. Colegii mei il vor duce la Reanimare in clipele care urmeaza. O sa fie tinut sub observatie, iar asistentele o sa se ocupe de starea si medicatia lui.

Dupa ce doctorul pleaca scuzandu-se ca este asteptat si de alti pacienti, raman singura cu Chasen, amandoi fiind foarte devastati de vestile primite. Ma asez pe scaun si incep sa plang. Plang pentru ca am fost atat de proasta incat sa-l cred pe Nicholas atunci cand mi-a spus ca nenorocita aia nu ne va mai face probleme, pentru ca din cauza faptelor sale eu am fost violata si batuta. Sufar si pentru faptul ca il iubesc nespus de mult incat as fi in stare sa-l iert pentru tot ceea ce am patit, pentru inima mea care a fost distrusa de prea multe ori. In cazul in care se va trezi, iar eu sper sa se trezeasca stiu ca o sa ne certam, si am sa-i reprosez totul in fata, dar iubirea mea fata de el nu ma va lasa sa-l parasesc, nu din nou.

"Nenorocitul" a incasat un glont in piept si incearca sa mai traiasca, iar eu i-am subestimat iubirea. Credeam in iubirea lui fata de mine pentru ca mi-a fost alaturi intotdeauna cand am avut nevoie sa plang pe umarul cuiva, sau ma facea cea mai fericita persoana datorita micilor lui surprize si a multor lucruri. Dar nu credeam ca ma iubeste atat de mult incat sa moara pentru mine.

-Christine... il aud pe Chasen printre gandurile mele, iar cand imi iau mainile de la ochi, vad cum doi asistenti scot o targa din sala iar trupul iubitului meu sta nemiscat pe ea.

Ridicandu-ma instantaneu, ii privesc chipul palid si fara viata. Îi urmez si eu, pana cand intra in lift, si raman asa langa usile care tocmai se inchid in fata mea despartindu-ma de Nicholas, si inchizand orice cale de acces spre el. Ma intorc si dau nas in nas cu Chasen, care se uita si el ca mine la liftul care urca.

-La etajul trei. Sa mergem! imi spune el, mergand la celalalt lift si apasa butonul de chemare.

-Imi pare rau pentru palma pe care ti-am dat-o. ii marturisesc in timp ce intram impreuna in lift, iar el apasa pe etajul trei.

-Stai linistita. A fost vina mea, asa ca eu trebuie sa-mi cer scuze. Iarta-ma!

-E in ordine...

Dupa ce iesim din lift, simt cum totul in jurul meu incepe sa se invarta, iar vederea mi se incetoseaza, asa ca imi pun mana pe umarul lui Chasen care ma prinde cand ochii mi se inchid.

-Christine! acestea au fost ultimele cuvinte pe care le aud, stiind ca sunt luata in brate de catre el.

Imi deschid incet ochii, si constat ca sunt tot la spital, doar ca acum, eu sunt cea care e pe o targa.

-Te-ai trezit! Ce bine! il vad pe Chasen cum vine langa mine si isi aseaza mana pe a mea.

Ma uit la mana lui, iar pe urma in ochii lui, si ma gandesc ca apropierea dintre noi e prea mare, asa ca mi-o indepartez usor. Nu ca as avea ceva cu el, pentru ca m-a salvat, chiar daca a fost Nicholas. Dar in acest moment nu am nevoie de asa ceva.