ANGAJATA

Capitolul 27"Christine"

Intru in dressing-ul lui Nicholas si trec incet pe langa camasile, cravatele si toate hainele lui care sunt asezate toate la locul lor. Totul arata atat de bine. Camasile de diferite culori si modele, cravatele si ele la fel: unele asezate in cutiile lor alaturi de butoni, iar altele pe umerase. Totul indica putere, ordine, autoritate, si supunerea lui fata de munca, si de a fi acceptat si respectat de cei din jurul lui. Ma duc spre dulapul dorit, si lasand in urma unele lucruri pe care le ador mult, indepartez tricoul de pe pistol, si il iau in mana. Ma intorc si intru inapoi in camera, cu pistolul indreptat spre Nicholas. Il vad cum isi face ochii mari la vederea pistolului, iar pe urma se uita la mine.

-Iti place? il intreb eu cu pistolul indreptat inca spre el.

Nicholas se ridica din pat si se indreapta spre mine, dar indrept si mai tare pistolul spre el.

-Stai acolo! ii ordon eu.

-De unde il ai? ma intreaba Nicholas nervos.

-Din dulapul tau care era deschis azi dimineata. Am facut ordine prin camera ta si prin dressing-ul tau, si l-am gasit pur si simplu. Imi place. E un "Beretta 84 F S, de calibru 9x17".

-De unde stii ce pistol e? ma intreaba el surprins.

-Jacob a avut unul exact la fel, asa ca mi-a fost usor sa-l identific, ca sa spunem asa.

-Am o iubita care nu s-a dat "la o parte" cand mi-a condus masina, o iubita care stie ce fel de marca e pistolul meu. Ce mai urmeaza? spune el sarcastic.

Vrea sa-mi ia pistolul din mana, dar fac cativa pasi si ma indepartez de el, ajungand in dreptul patului. Ofteaza puternic, si il vad ca sta in acelasi loc, uitandu-se la mine si asteptand sa-i dau pistolul inapoi. Vreau sa ma distrez putin cu el si sa-l enervez, lasandu-l sa se infurie.

-Tot nu ti-l dau. ii marturisesc eu, mandra de mine pentru ca nu am cedat.

-Treaba ta. Am o intrebare pentru tine. buzele lui se ridica usor in sus, formand un ranjet, si ar trebui sa imi dau seama ca ceea ce urmeaza, nu o sa fie de bine.

-Care?

-Iti plac masinile puternice, pistoalele. Iti plac si motoarele? ma intreaba Nicholas, ridicandu-si o spranceana si venind incet spre mine, dar se opreste la capatul patului, sprijinindu-se de el.

-Pai daca imi plac masinile, normal ca imi plac si motoarele. Ce-i cu intrebarea asta stupida? Eu am un pistol in mana, iar tu ma intrebi de motoare. Voi barbatii sunteti foarte ciudati. spun eu revoltata de reactia pe care o are, si pentru felul cum se comporta in acest moment.

-Nici voi femeile nu sunteti mai prejos. Tu esti cea ciudata: iti plac motoarele, masinile si pistoalele. Si eu care credeam ca va trebui sa-ti cumpar ciocolata, coliere, bijuterii, si alte chestii pe care le adora femeile. imi spune pe un ton seducator.

Vreau sa spun ceva, dar ma trezesc aruncata pe pat de catre Nicholas. Imi intinde bratele in stanga si in dreapta, punandu-si pe urma mana pe mana mea stanga, strangand-o ca sa nu ma pot misca, iar cu cealalta isi revendica pistolul mult dorit. Se ridica de pe mine si intra inapoi in dressing, in timp ce eu stau intinsa pe pat, inca socata si uimita. Ah! Nu pot sa cred ca pierd de fiecare data in fata "jocurilor lui", si a cuvintelor lui dulci. Se intoarce inapoi in camera, si se aseaza alaturi de mine, dorindu-si sa ma ghemuiesc la pieptul lui, insa eu nu fac asta. Nu acum cand am pierdut din nou. Stie cum sa isi joace cartile.

-Chiar daca imi plac motoarele, asta nu inseamna ca nu sunt si o fire romantica, care doreste si putina afectiune din partea iubitului ei. Prefer afectiune si timp, in loc de bani si bijuterii care dispar foarte repede. Nu sunt genul ala. Daca asta credeai despre mine, atunci te-ai inselat amarnic. vreau sa ma ridic, dar Nicholas ma ia de mana, si ma trage peste el, acum fiind deasupra lui, din nou.