ANGAJATA

Capitolul 43"Nicholas"

Chiar daca am intrebat-o pe Arrabele daca doreste sa vina cu noi, nu a dorit. A spus ca mai bine sta acasa, si ca nu trebuie sa-mi fac prea multe griji. La film a fost foarte frumos, dar prea romantic. Evident, fata a acceptat cererea in casatorie, iar eu si Christine ne-am intors acasa cu zambetul pe buze. Pentru mine e prea devreme sa ma casatoresc.

-Eu am ceva treaba in birou. Daca ai nevoie de ceva, sa vii la mine. o sarut pe obraz, si astept sa urce la ea in camera, iar eu intru in birou.

Nu bine ma asez pe scaun, ca sunt apelat. Oftand, raspund cum trebuie.

-Banii au fost transferati in contul dorit, ca de obicei. ma informeaza barbatul.

-Toti? imi deschid laptopul, asteptand sa se aprinda.

-Da.

-Bine. Iti multumesc pentru ajutor.

-Placerea mea. Daca va mai pot ajuta cu ceva, sunati-ma oricand.

-Mersi.

-Sa aveti o zi buna. La revedere!

-Asemenea.

Ghideon este cel care se ocupa cu administrarea banilor mei depusi in banca. Vazand ca treaba a fost indeplinita, o sun pe Britney.

-Ceau. Ce faci?

-Ceau. Stau. Tu? aud in fundal muzica, si chicotitul unei fetite.

-Si eu. Te-am sunat ca sa iti spun ca ceea ce ti-am promis, ai deja, la fel ca pana acum.

-Mersi mult. Te-ai tinut de cuvant.

-Ti-am promis ajutor, atunci il ai. Apropo, nu am auzit eu bine, sau Maya e cu tine?

-E cu mine.

-Si mie de ce nu mi-ai spus nimic?

-Cu Christine alaturi de tine?

-Ce face?

-Asteapta sa ma joc cu ea.

-Cred ca a mai crescut de cand nu am vazut-o.

-Putin. De ce nu vii sa ne vezi?

-Dar unde stai?

-La un hotel.

Dupa ce am notat adresa, ma gandesc ca ar fi bine sa le vizitez. Oricum, pe cea mica nu am vazut-o de cateva luni. Are cinci ani, e o fire vesela dar care se plictiseste foarte repede de un lucru. Ultima data cand am vazut-o, a fost atunci cand a trebuit sa merg la o sedinta in Londra. Iesind cu zambetul pe buze din birou, o gasesc pe Christine pe canapea, uitandu-se la televizor.

-S-a intamplat ceva? ma intreaba cand sunt in fata ei, dorind sa se ridice dar ii fac semn ca nu e nevoie.

-Nu. Trebuie sa plec pana in oras. Sper ca nu te superi pentru ca te las aici.

-Nu.

-Sigur?

-Du-te.

-Bine. ma aplec spre urechea ei si ii soptesc un "Te iubesc mult", si inainte de a iesi pe usa, urc la mine in dressing, dorind sa ma schimb in alte haine.

In timp ce ma schimb aud usa de la camera cum se deschide si se inchide, insa nu mai e nevoie sa intreb cine este pentru ca deja cunosc acesti pasi. Luandu-mi pe mine o pereche de pantaloni gri si un tricou alb, ies din dressing, intalnind-o pe Christine asezata pe pat si privindu-ma intens.

-Ce faci aici?

-Pleci la o intalnire de afaceri, sau la cineva? ii intalnesc privirea in oglinda, si ma sprijin de mobila care o sustine.