ANGAJATA

Capitolul 23"Christine"

Unde sa merg? Nu stiu. Stiu doar ca am iesit cu capul sus din casa lui Nicholas, lasandu-l cu roscata lui. Cred ca am sa merg acasa la mine, la vechea mea căsuță. Ma uit sa vad daca am cheile, si observ ca inca le am in portofel. Super. Ma duc la tata, singura persoana care a fost alaturi de mine pana acum. Mergand incet pe strada, m-am gandit mai bine la tot ce s-a intamplat. Am avut o zi frumoasa, plina de surprize atat placute, cat si neplacute. Imi place cum s-a comportat Nicholas cu mine pana acum, mai ales surpriza cu cai unde m-am simtit cel mai bine. Dar a trebuit sa apara si femeia asta si sa ne strice noua fericirea si relatia. O relatie care e de putin timp, dar il plac pe Nicholas.Il plac de prima data cand am fost pentru angajare.

Ma gandeam la toate aceste lucruri, mergand de una singura pe strada. Singura impreuna cu durerea mea, lacrimile mele care parca acum  s-au gandit sa isi faca aparitia. Trec pe langa o cafenea, si ma gandesc ca nu mi-ar strica o ciocolata calda care sa-mi aline suferinta, asa ca intru fara sa ma mai gandesc mult. Cafeneaua e in stil mai vechi, dar lumea nu inceteaza sa vina aici. Aproape toate mesele sunt ocupate de tineri care vorbesc, de cupluri care petrec cateva clipe impreuna, servind ceea ce isi doresc. Imi gasesc un loc la o masa mai retrasa, iar dupa ce imi dau jos geaca, ma asez pe scaun, si astept sa vina cineva sa ma serveasca. Nu ma mai uit pe meniu, pentru ca deja stiu ce vreau.

-Buna. Ce ar dori in aceasta seara sa serveasca o domnisoara frumoasa ca tine? aud o voce, iar cand imi ridic privirea, vad un baiat blond cu suvite satene care ii atarna in fata, si cu un zambet dragut.

Poarta o camasa alba, blugi negri, si o vesta peste camasa. Stie cum sa se imbrace, si cum sa se asorteze. Dar in acest moment, eu nu am chef de el.

-Buna. spun, si ma uit la ecusonul lui. Andrew, as dori o ciocolata calda cu frisca deasupra.

-Altceva?

-Atat. Mersi.

-In regula. Va veni imediat. inainte de a se intoarce, imi face cu ochiul.

In timp ce se indreapta spre tejghea, isi intoarce putin capul si se uita la mine, zambindu-mi si mergand drept. Brusc intra intr-o chelnerita care avea in mana o tava cu cafea, iar astfel, intrand in ea, cafeaua s-a varsat brusc pe camasa lui. Incep sa rad de prostia pe care a facut-o. Imi pun mana la gura ca sa nu ma auda, dar il vad pe Andrew ca in timp ce incearca sa stearga pata de cafea, ma priveste urat. Probabil de ce am ras de el.

Imi intorc privirea si privesc pe geam, gandindu-ma din nou la Nicholas, la atingerile lui care ma fac sa ma topesc. La naiba cu inima asta care nu te asculta niciodata! La naiba cu sentimentele, si cu inima asta care se indragosteste intotdeauna de persoana nepotrivita. Ma doare ca l-am pierdut, ma doare faptul ca poate si-a batut joc de mine, de sentimentele mele. Iar tot ceea ce am trait impreuna, a fost doar o simpla iluzie, ca sa spunem asa.

De ce e atat de cruda viata? De ce trebuie sa existe baieti rai care iti distrug incetul cu incetul inima? De ce trebuie sa te "farmece" ei cu frumusetea lor, cu zambetul lor atat de dulce si sexy in acelasi timp? Ah. De ce trebuie eu sa simt ceva pentru Nicholas? De ce a trebuit sa pun suflet in aceasta relatie? Imi doresc un baiat cu care sa-mi petrec tot restul vietii, si care sa ma faca fericita, nu sa fiu suparata si sa sufar din cauza lui.

-Mai esti aici? il aud pe Andrew, iar cand ma trezesc din a ma gandi numai si numai la Nicholas, imi aseaza pe masa ciocolata calda.

-Mersi. ii spun eu, asteptand sa plece, dar el sta pur si simplu aici, langa masa, si privindu-ma intens. S-a intamplat ceva? continui eu, vazand ca nu spune si nu face nimic.

-Da. imi spune el ferm.

-Ce? Trebuie sa-ti platesc acum?

-Pot sa stau si eu langa tine? Sa bem o cafea impreuna? Adica tu iti bei in continuare ciocolata calda, iar eu am sa beau o cafea. Ce spui?