ANGAJATA

Capitolul 42"Christine"

Am tot dreptul sa fiu geloasa si suparata. Pe Nicholas- pentru ca m-a lasat acolo alegand-o pe Arrabele; pe Chasen-pentru ca nu mi-a spus ce a fost intre Britney si iubitul meu, si nu in ultimul rand, pe mama lui pentru cuvintele adresate care nu-si aveau rostul in acea discutie.

Cand ajung in fata lor, ma opresc in loc. Ma doare sufletul pentru ceea ce vad. Postura lor sugereaza multe lucruri. Sunt perne special facute pentru a sta cu capul pe ele, dar Arrabele a ales poala lui ca "perna". Iar el de ce nu-si tine mana langa corp? Chiar este nevoie sa o puna in parul ei? Gelozia asta este mare! Ma distruge pe interior. Insa gelozia semnifica si faptul ca sentimentele mele fata de persoana langa care traiesc incep sa se intensifice tot mai mult. Imi dau seama ca il iubesc prea mult incat sa-l vad in compania altor femei, sau macar ca ele sa il atinga, si sunt in stare de orice doar ca sa-l am langa mine.

Lasand asta la o parte, am de ales intre a-i lasa sa doarma in continuare, sau sa-l trezesc doar pe el pentru niste explicatii mai serioase. Ce s-ar intampla daca m-as lua si as merge oriunde? Oare imi va simti lipsa? Ma va cauta? O sa doarma in continuare, iar mai tarziu cand se va trezi, va intreba de mine? Poate va sta linistit cu Arrabele. Chiar nu-l inteleg deloc, atat pe el cat si pe barbati in general. Adica au o iubita langa ei, fac ce vor cu ea, cand doresc, ii mai spun un ''Te iubesc" mecanic-nu in cazul tuturor- dar tot le trebuie inca una? Sa fii realista! Barbatii nu au fost, si nici nu vor fi vreodata intelesi. Chiar daca imi doresc sa plec si sa-i las asa, vreau sa aflu niste explicatii. Sa nu spuna ca nu l-am lasat sa imi spuna totul. In plus, acum este momentul sa fiu o femeie matura. Il scutur usor de umar, soptindu-i numele in speranta ca macar se va misca, sau va deschide un ochi.

-Nich...

-Mm...

Deschizandu-si un ochi, e surprins sa ma vada. Se uita spre capul din poala lui si injura cu voce tare.

-Vreau sa vorbim.

Luandu-si mana din parul Arrabelei, Nicholas ii aseaza capul pe o perna, si se ridica. Isi intinde mana spre mine, insa il ignor, trecand pe langa el si intru la mine in camera. Nu trebuia sa ii spun sa ma urmeze pentru ca stiu ca o sa vina. Ma asez  pe scaunul aflat langa birou, asteptandu-l. In inima mea sunt prea multe sentimente: iubire, ura, tristete, dezamagire, dar si gelozie. Il vad ca intra si inchide usa, venind in fata mea.

-Era atat de greu sa ma astepti? din nou acel ton care nu-mi place , care imi da avertismente sa nu ma mai gandesc doar la mine, pentru ca si el exista.

-Pe unde mi-ai fost? de fapt, joc teatru, prefacandu-ma atat ingrijorata pentru el, insa imi doresc sa-l strang de gat. Pentru moment, uit de tot, concentrandu-ma asupra lucrurilor mai importante, abordand altfel subiectul.

-Esti bine? se uita ca la o alta persoana, ca si cum cea din fata lui nu eram eu, iubita lui cuminte.

-Cum vrei sa fiu bine cand tu, ca un prost te-ai luat si ai plecat, lasandu-ma singura? Nu mi-a fost de-ajuns ceea ce mi-a spus mama ta, a mai fost nevoie sa-mi spuna si tatal tau ca ai fost sunat de o femeie si ca trebuia sa pleci. Eu vorbesc acum. il intrerup in momentul in care doreste sa se apere. In loc sa intri in birou si sa spui "Buna, vezi ca eu am ceva treaba. Te superi daca te las aici? Sau doresti sa te duc acum?" Nu! Tu ca orice destept ai plecat. Si care a fost persoana asupra careia m-am descarcat emotional, caruia i-am destainuit ceea ce am pe suflet? ii reprosez totul in fata, si nu mai rezist sa tin totul in mine.

-Ce-ai vorbit cu mama? asta a fost tot ceea ce a retinut din conversatie, restul apareau treptat. Trebuia sa-ti spun. pentru moment isi apleaca capul, fiind de acord cu ceea ce am spus, dandu-si seama de prostia facuta.

-Si totusi n-ai facut-o! Ar fi bine daca ai si gandi putin! il privesc de jos, asteptand ca cearta care a inceput sa se termine cu raspunsurile dorite.