Capitolul 25"Christine"

31.9K 1.2K 65
                                    

Dupa ce Nicholas a intrat in casa, ies si eu din piscina si merg direct la baie. Imi iau un prosop din dulap, si incep sa ma sterg pe corp, dandu-mi hainele ude de pe mine jos. Dupa ce sunt uscata pe corp, imi iau un halat pe mine si scot uscatorul de par pentru a mi-l usca. Naiba sa-l ia de smecher. "La naiba cu tine Nicholas! La naiba de baiat sexy si irezistibil, care stie cum sa se joace cu tine si sa te distraga de la viata reala!"

Dupa ce imi termin de uscat parul, ies din baie repede si intru in camera mea. Merg spre dulap, si imi aleg o pereche de pantaloni gri de sport, si un maieu tot gri, iar pe urma merg sa vad unde e Nicholas. Intru la el in camera, dar nu e aici, asa ca cobor jos. Gasesc un biletel de la Nicholas in care-mi spune ca are ceva treaba si ca ne vedem mai tarziu. Perfect! M-a lasat singura! Ori a avut ceva de facut si era urgent, ori nu a vrut sa primeasca bataie de la mine. Nesimtitul!

Arunc biletelul la gunoi, si ma pun sa fac putin curatenie prin casa. Stiu ca mai am de facut in mai multe locuri, asa ca intru si la el in birou. Sterg praful de pe biblioteca, de pe birou, si trag draperiile, deschizand geamurile, lasand ca aerul sa intre pe fereastra si sa aeriseasca locul asta care pare atat de sombru si de intunecat, dar si parasit. Insa hartiile imprastiate pe mobila lucioasa, imi demonstreaza contrariul: foloseste biroul, si lucra si acasa, nu doar la firma. Iar cand vine vorba de hartii, prefer sa nu ma ating de ele, mai ales daca nu sunt ale mele, asa ca las totul asa cum e.

Privind inca odata in jurul meu, ies din birou si urc la etaj, intrand mai intai in camera lui Nicholas. Primul lucru pe care il vad, e faptul ca barbatul asta este dezordonat. Hainele care le-a purtat cu ceva timp in urma, sunt aruncate pe pat. Dressing-ul e deschis, iar cateva camasi nu sunt pe umerasele lor. Ma apuc sa-i strang hainele, punandu-le direct in cosul pentru rufe pentru a le spala mai tarziu. Intru din nou in camera lui, si incep sa-i fac patul, deschizandu-i geamul. Acum e mai bine. Ma duc incet spre dressing, si asez fiecare camasa pe umerasele lor. Uitandu-ma prin dressing-ul imens a lui Nicholas in timp ce asez camasile,vad un sertar care e putin deschis, asa ca pun una dintre camasi la o parte, si merg cu gandul sa-l inchid. In sertar e doar un tricou care e si el scos pe jumatate afara, iar cand il scot ca sa-l impatur si sa-l pun la locul lui asa cum ar trebui, raman masca la ceea ce se afla sub tricou. Un Beretta 84 F S, de calibru 9x17 "troneaza" in sertar. Il recunosc, pentru ca si Jacob avea unul exact la fel ca si asta. Nici nu vreau sa-l ating, asa ca pun tricoul inapoi in sertar si ascund pistolul sub tricou.

Pentru ce naiba are nevoie de un pistol? Chiar nu pot sa-i inteleg pe barbatii astia! Asez pistolul in alt sertar, iar pe urma cobor jos, si imi fac o cafea. Dupa cafeaua este gata, imi iau ceasca si ma asez pe canapea, pornind televizorul si schimband pe muzica. Cred ca daca ar fi dupa ei, baietii nu si-ar mai face ordine prin camere, si le-ar arunca de colo-colo. La fel e si cu Nicholas. Degeaba ai un dressing urias cu costume multe, cravate foarte frumoase, daca nu stii sa ai grija de ele. Îi place sa-si arunce hainele asa, fara ca macar sa-i pese de curatenie. Brusc, suna cineva la usa, asa ca pun cafeaua pe masuta si ma ridic de pe canapea, deschizand usa.

-Da? il intreb eu pe baiatul brunet din fata mea.

-Buna. Il caut pe Nicholas. E acasa? ma intreaba el amuzat.

-Nu e acasa momentan. De ce?

-Am vrut sa vorbesc ceva cu el.

-Poti sa-l astepti in casa daca vrei. doresc sa ma dau la o parte, dar ma prinde de brat, si imi spune:

-Nu. Mai bine lasa. Spune-i doar ca l-a cautat Christopher. Si spune-i sa ma sune cand vine. Mersi.

-Am sa-i spun. Cu placere.

-Ne mai vedem. Pa. imi spune el, dandu-mi drumul la brat si intorcandu-se usor pe calcaie, mergand spre un BMW de un alb imaculat.

Ma uit la el, si vad ca inainte de a se urca in autoturism, isi intoarce privirea spre mine si ii apare pe fata ranjetul "ala" specific baietilor, care din pacate, au un efect dezastruos asufra fetelor. Intru inapoi in casa, si ma asez pe canapea, schimband canalul si punandu-l pe altul la care se derula un film.

Serios? Nu poate sa aibe omul o vizionare placuta la un film? Ma ridic furioasa si merg sa vad cine mai suna acum la usa.

-Damien! spun eu fericita in timp ce il imbratisez.

-Buna frumoaso! Si eu ma bucur sa te revad! spune el amuzat de primirea mea.

-Scuze. Doar ca sunt fericita sa te revad. Intra! Te servesc cu ceva? il intreb in timp ce Damien se aseaza pe canapea, analizandu-ma lung.

-Un pahar de suc te rog!

-Sigur! merg spre frigider si scot cutia de suc, turnand in doua pahare. Poftim. ii dau paharul si simt din nou acea familiaritate la el.

-Mersi.

Ma asez langa el pe canapea, si vad ca nu s-a schimbat deloc in doi ani de cand nu l-am mai vazut. Damien e verisorul meu si a fost plecat in strainatate pentru a munci. Poarta o geaca de piele neagra, are parul mai mare si mai frumos acum, iar muschii care se vad prin geaca sunt mari. Se pare ca cineva a facut sala, si nu a fost in zadar.

-Daca te mai uiti mult asa la mine, am sa rosesc. il aud pe Damien, iar cand ma uit la el vad ca zambeste.

-Vai... Atunci nici nu iti mai spun ca esti foarte frumos.

-Altceva? Stiam deja asta inainte sa vin aici.

-Modestule!

-Macar eu sunt!

-La ce te gandesti? ma intreaba dupa cateva secunde de tacere.

-La tine! Tot asa ai ramas. Macar ai reusit sa cuceresti o fata cu "trucul tau magic" de a-ti ridica sprancenele?

-Inca nu. Dar se pare ca pe tine incep deja sa te cuceresc. incepe sa rada, iar ca sa nu inverse sucul pe el, pune paharul pe masa.

-Mi-a fost dor de tine! imi pun paharul pe masa, si ma apropii mai mult de el, punandu-mi capul pe umarul lui.

-Si mie de tine. Care mai e viata ta?

-Muncesc.

-E frumoasa casa. Si te-ai facut tot mai frumoasa.

-Mersi. De unde ai stiut unde stau acum?

-Mi-a spus tatal tau. Am fost pe la el, am fost si la Klaus, iar acum am venit la tine. Am auzit si ca ai iubit.

-Da.

-Si unde e? Vreau sa-l cunosc si sa-l pun la punct cu cateva reguli.

-Nu e acasa acum. Ce reguli? il intreb eu, indepartandu-ma repede de el.

-Reguli legate de tine. Doar nu vrei sa te las asa usor pe mana lui, fara sa stiu ce are de gand cu tine. Doar esti verisoara mea draga, pe care o iubesc mult. Nu?

-Ce bine ca nu e acasa.

-Atunci cred ca mai raman putin. isi intinde mana, dandu-mi o suvita de par la o parte de pe obraz.

-Vad ca ai facut sala multa.

-Se vede? isi arata muschii, dandu-se mare cu "noua lui achizitie".

-Normal ca se vede. Mai ai umpic, si iti pusca geaca din cauza muschilor tai.

-Atinge...Atinge... spune el cu vocea aia, ca pe vremuri.

-Am inteles... il imit eu, si vad ca scoate un pachet de tigari, si o bricheta, si se uita la mine.

-Tu de cand fumezi, ma rog?

-Nu mai stiu. Este un loc unde as putea sa fumez?

-Sigur. Iesi pe terasa, sau pe balcon.

-Mersi frumoaso. imi ia obrajii in maini, si ma strange de ambii, asa cum imi facea cand eram mica.

-Auch! Doare! ii spun eu si il lovesc peste maini.

-Mi-a fost dor sa-ti fac asta.

-Si mie mi-a fost dor de asta. il lovesc "amical" in burta, cum obisnuiam sa il lovesc cand ne vedeam, si incepe sa tuseasca teatral.

Nu mai spune nimic, si iese pe terasa, unde il vad ca isi aprinde tigara si trage puternic fumul, iar apoi il lasa afara. Brusc usa se deschide, si cand il vad, merg sa-l intampin pe Nicholas.

ANGAJATAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum