Capitolul 24"Nicholas"

33.8K 1.3K 73
                                    

-Vino aici.

Ma uit la ea dur, asteptand sa vad cum reactioneaza. Intr-un final o vad ca se apropie incet de pat, dar se opreste in fata mea, cu mainile incrucisate, si cu fata in pamant, asteptand ca eu sa spun ceva. Probabil am speriat-o putin cu mesajul trimis, sau poate e doar timida. Sau, si-a dat seama ca inca e angajata mea, in ciuda faptului ca s-a despartit de mine. Si-a dat seama ca trebuie sa-mi asculte ordinele, si sa faca ceea ce ii cer.

-Stai jos. Langa mine.ii fac eu semn Christinei.

Vazand ca nu vrea, ma intind putin si o trag de mana, iar ea cade pe pat. Vrea sa se ridice, dar o prind in brate. Imi bag capul in parul ei, si o tin strans in brate. Doamne! Ce bine e sa stai asa, cu persoana de care iti place, sa-i simti parfumul. Imi place s-o tin in brate, sa stiu ca pot s-o ocrotesc, s-o iubesc asa cum numai eu stiu.  Stiu ca probabil a plans ieri din cauza mea, dar acum nu va mai plange. Nu am s-o mai fac sa sufere. Nu cat timp e langa mine, iar eu sunt alaturi de ea.

-Da-mi drumul! o aud pe Christine, si se "vaita" ca sa-i dau drumul din imbratisare.

-Nu vreau! spun eu dur, sperand ca o sa inteleaga, si o sa ramana, macar pentru cateva clipe in bratele mele.

-Acum ai nevoie de mine? Unde iti este "iubita"? ma intreaba Christine intorcandu-se cu fata spre mine, si e nervoasa.

-Normal ca am nevoie de tine. Cine vrei sa-mi faca curatenie in casa? spun eu in gluma, ignorandu-i ultima intrebare.

-Esti un nenorocit. imi spune ea dur, ridicandu-se din pat si uitandu-se la mine de sus.

-Spune-mi ceva ce nu stiam. imi pun mainile deasupra capului, si ranjesc ca un nebun.

-Unde trebuie sa-ti fac curat? ma intreaba ea calma, incercand din rasputeri sa nu-mi traga o palma.

-Peste tot. Si ca sa stii, tu esti iubita mea.ii spun eu inainte de a iesi pe usa,si se intoarce spre mine.

-Nu-ti bate joc de mine! Nu din nou! Nu si de data asta! se rasteste ea la mine, si acum e deja in fata mea.

-Du-te pana la tine in camera! ii ordon eu.

-De ce? ma intreaba ea uimita, iar eu ma ridic din pat, ducandu-ma prea aproape de ea.

-Pentru ca asa vreau eu. Mergi? o intreb eu uitandu-ma intens la ea.

Ofteaza  si iese foarte nervoasa din camera mea, trantind usa in urma ei. Doamne cati nervi poate sa aibe fata asta! Dar imi place! Imi place ca ma enerveaza, si imi place s-o enervez si eu. O las inca cinci secunde singura la ea in dormitor, iar pe urma ies si eu linistit. Inchid usa camerei ei incet, si ma pun langa un perete cu mainile incrucisate. Christine sta pe pat si se uita la cadoul primit de la mine. Il tot analizeaza, fiind uimita. Ieri a fost o zi foarte lunga, cu multe batai de cap si multe secrete aflate, datorita "violentei".

-Iti place? o intreb eu cu voce tare , tresarind cand ma aude.

-Imi place. Mersi!

-Acum vino aici si saruta-ma!

-Nu.

Ei bine, daca tu nu vrei sa vii, merg eu la tine. Orice pentru un sarut. Ma reped spre ea si imi asez ambele maini pe obrajii ei, si imi apas buzele de ale ei. Ce dor mi-a fost de asta! Mi-au lipsit buzele ei, si trupul ei care emana atata placere. Ea e cea care intrerupe sarutul, si ma impinge in spate.

-Nu! Orice numai asta nu! Nu dupa ce m-ai mintit.

-Roscata aia a mintit. Nu astept niciun copil de la ea. Am facut ecografie, si a mintit. Iarta-ma!

ANGAJATAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum