ANGAJATA

Capitolul 14"Nicholas"

Am fost intrerupti de telefonul meu care suna intruna. Chiar acum cand sunt intr-un moment foarte intim? Mi l-am scos cu un oftat, iar numele lui Chasen mi-a aparut pe ecran, si o poza cu el pe care i-am facut-o odata cand nu era atent si radea cu pofta. Nu mai stiu de ce a ras atunci, insa de fiecare data cand vad poza asta, ma apuca si pe mine rasul. Ma cearta pentru ca inca o pastrez, dar momentele fericite trebuie sa le pastrezi mereu.

-Buna Nicholas. tipa Chasen entuziasmat  in urechea mea, incat am fost nevoit sa indepartez telefonul de ureche.

-Buna si tie Chasen.

-Ce faci?

-Mananc. Tu?

-Sunt in avion cu Niklaus. Te saluta. Venim acasa.

-Nu sunt singur.  ma uit la Christine care astepta sa-i dau farfuria inapoi, insa aveam de gand sa termin conversatia, iar pe urma sa termin ceea ce am inceput cu domnisoara aceasta din bratele mele, asa ca am ignorat-o. Cand ajungeti?

-Esti intr-o sedinta? Sper ca nu te deranjez. Cred ca peste trei ore ajungem. Vii sa ne iei tu, sau mergem noi cu un taxi la mine? 

-Nu, nu sunt intr-o sedinta. Sunt acasa inca. Vin eu dupa voi. Nu e nevoie de taxi, daca sunt eu disponibil.

-Mersi. Atunci ne vedem mai tarziu.  imi inchide inainte sa-i mai spun ceva.

Ori vin pentru firma si pentru a discuta despre lucrurile pe care trebuie sa le facem impreuna, ori s-au intors pentru ca le e dor de casa. 

-Ce s-a intamplat? ma intreaba Christine in timp ce se ridica din poala mea.

-Unde te duci?

-Vreau sa mananc . Trebuie sa pleci?

-Inca nu. Termin de mancat si merg pana la firma, iar mai tarziu trebuie sa merg la aeroport pentru ca imi vin prietenii.

-O sa vina aici?

-Da. Vreau sa pregatesti cateva platouri cu mancare, si poate niste desert. Pe cand o sa vin mai tarziu cu ei, vreau ca masa sa fie frumos aranjata, si totul la locul lui. Mai pe scurt, sa lucrezi. 

-Bine. Cati invitati vin?

-O sa-mi vina doi prieteni foarte buni.

-Bine.

Vrea sa manance, dar eu imi pun mana pe soldul ei si o strang usor, astfel lasandu-i un semn frumos. Se intoarce spre mine nervoasa, si-mi spune:

-Vreau sa mananc. Ma lasi?

-Dar cine te opreste?

-Tu.

-Eu? Dar tu vezi unde imi sunt mainile? mi le ridic in aer, demonstrandu-i clar ca nu am facut nimic din ceea ce spune.

-Mincinosule.

-Niciodata. Sunt un barbat cinstit si care spune mereu adevarul. Ca si acum. Esti o femeie atragatoare, si stii cum sa ispitesti un barbat.

-Esti insuportabil.

-Mie-mi spui?

Am lasat-o sa manance linistita, si m-am gandit ca e cazul sa fac o vizita pe la firma. Totusi, e firma mea, si nu pot s-o las de izbeliste. Trebuie sa am grija ca totul sa decurga bine, si personalul sa-si faca treaba asa cum trebuie.

-Eu trebuie sa merg pana la firma. Pana atunci ai grija de casa. ma ridic de la masa si urc scarile, intrand in camera mea, unde inca ii simt parfumul. 

In timp ce mi-am pus camasa, ma gandeam ca trebuie sa fiu doar seful Christinei, si nu barbatul dragastos care si-a petrecut noaptea cu angajata lui. Nu ca ar fi prima oara cand fac asta, dar totusi. Ea e diferita, si nu vreau sa-i dau sperante. Nu a fost bine. Eu imi petrec noptile cu femei sau ziua cand am chef, dar in rest, nici nu imi petrec ziua cu ele. Doar cu Arabelle mai ies, dar, doar ca simpli amici.  Dupa ce m-am imbracat, am iesit din casa fara sa ma uit la Christine.