𝙸𝙼𝙿𝚁𝙴𝚅𝙸𝚉𝙸𝙱𝙸𝙻

Capitolul 10

Xander

Un an mai târziu

Las tăria alcoolului să-mi ardă gâtlejul în timp ce deschid aplicația de urmărire. Aștept să se încarce. 

Și o văd.

O văd cum se plimbă stingheră prin apartamentul ei din Boston, doar într-un tricou lălâi, cu părul ciufulit și cu o cană de cafea în mână. Se așază pe balcon, cu picioarele semi bronzate întinse pe măsuța de cafea din colț, iar marginea lenjeriei dantelate i se ivește de sub turul tricoului. Poate ar fi trebuit să accept oferta cu camere necalitative.

Butonează laptopul de zor, iar eu mă văd nevoit să văd ce anume caută cu atâta interes. Mă mut de pe canapea și las paharul pe noptieră, îndreptându-mă spre colțul unde am tot sistemul de urmărire instalat. Deschid fereastra care mă conectează automat la laptopul ei, în timp real. Am avut mari bătăi de cap cu sistemul de securitate, reușind să-l sparg și să anulez alerta de invadare a datelor personale abia acum câteva luni, când a fugit de acasă. A condus o zi întreagă către destinația ei finală și am reușit să anulez alerta abia când s-a oprit la o benzinărie. A fost o zi plină pentru mine, zi în care am fost tentat constant să-i ies în cale. Dar am stat în umbră. A fost mai amuzant.

Pe ecran mi se afișează o poză cu mine și cu Dario. Răsfoiește documentul în care a strâns date despre mine. Scumpa de ea. Nici nu are habar că eu o cunosc încă de când ea credea că lumea e numai baloane și unicorni, și acum știe despre mine numai ce vreau eu să știe. Poate ar fi trebuit să mă lipsesc de poza aia, dar unde mai era distracția?

Mă uit din nou la camere. Fața ei este acaparată de confuzie. Privește poza de parcă așteaptă să prindă viață și să-i răspundă la miile de întrebări. Am lăsat-o aproape un an să vorbească singură cu poza în care eu și răposatul ei frate împărțim un joint, ca doi prieteni. Curiozitatea și îngrijorarea s-au îmbinat pe fața ei în tot acest timp. A aștept în tot anul ăsta să ies la lumină din nou. Și mă așteaptă în continuare.

Iar eu o să ies încurând. Trebuie să-l găsesc pe Dario, chiar dacă ar fi să se ascundă și-n gaură de șarpe. O să iasă de bună voie atunci când o să am cel mai prețios lucru al lui.