Cănuță, om sucit

73 13 0
                                    

de Ion Luca Caragiale

     A fost odată un om care toată viața lui nu s-a putut potrivi cu lumea – un om sucit.

     Când Cănuță trebuia să vină pe lume, tatăl lui a fugit cu brișca după moașa satului, și, chiar când au ajuns cu brișca la scara casei lui, copilul, pierzându-și răbdarea, s-a repezit în lume.

     După o lună, venise vremea să-l boteze: Radu Răducanu Cănuță. După ce părintele a vârât copilul în cristelniță de două ori, a treia oara Cănuță s-a smucit dintre degetele preotului și a căzut în fundul cristelniței. Când preotul scoate mâinile goale, nașa începe să țipe, iar preotul își suflecă repede mânecile și scoate copilul din apă.

     Părinții lui Cănuță mor când el ajunge să meargă la școală. Bunica dinspre tată l-a luat în grijă la ea acasă, la oraș, și l-a dat la școală. Cu chiu, cu vai, a ajuns în clasa a patra. Când dascălul îl întreba de domnitori, el spunea că nu știe, că a învățat la aritmetică. Și în celelalte zile spunea altceva în loc de răspuns. Până la urmă, Cănuță s-a dus la bunica lui și i-a spus că nu mai vrea să meargă la școală.

     Bătrâna s-a dus la dascăl să discute cu dânsul. Acesta i-a spus că băiatul nu e de școală, e sucit, și mai bine să îl dea la stăpân.

     Bunica s-a gândit și l-a dat pe Cănuță la un băcan. Într-o seară, băcanul a încărcat un coș cu mezeluri și sticle de vin pe care Cănuță trebuia să îl ducă acasă la un mușteriu. Coșul era foarte greu, abia l-au ridicat jupânul și un alt băiat să îl pună în cârca lui Cănuță.

     Pe jos era polei. Cănuță a mers pe unde presăraseră negustorii cenușă pe jos în fața prăvăliilor, dar a luat-o pe o ulicioară ca să scurteze drumul. Pe ulicioară nu se dăduse cu cenușă și tocmai venea o birjă ai cărei cai se țineau să nu alunece. Cănuță s-a ferit, a alunecata și coșul a căzut, iar vinul s-a scurs din sticlele sparte.

     Cănuță s-a întors la prăvălie și și-a recunoscut fapta. Jupânul s-a înfuriat și l-a bătut de bietul copil s-a culcat nemâncat și îmbrăcat.

     În a treia seară îl trimite pe Cănuță la un al mușteriu cu un coș mai ușor. Cât Cănuță era plecat, a sosit o clientă care a târguit ce i-a trebuit pentru casă. Femeia cere un băiat să-i ducă acasă cumpărăturile și să-i plătească contul, dar toți băieții erau plecați, iar Cănuță întârzia. Jupânului îi era necaz deoarece avea o datorie veche cu cucoana. A început el să vorbească frumos, dar femeia și-a pierdut răbdarea și a plecat trântind ușa.

     Când Cănuță sosește, jupânul îl ia la întrebări, după care îi dă o pereche de palme mult mai dureroase ca bătaia din ziua trecută.

     Băiatul a plâns toată noaptea, iar a doua zi a plecat la bunica sa care stătea într-o cocioabă din fundul unei mahalale.

     Când Cănuță a mărturisit că jupânul îl bate și a izbucnit în plâns, bunica și-a dat seama că era ziua lui de naștere, iar el era bătut și mâhnit, așa că a început și bătrâna să plângă.

     Cănuță a schimbat mulți stăpâni, iar timpul a trecut. Când a venit vremea, Cănuță s-a însurat. Soacra l-a înșelat, și nevasta l-a înșelat de două ori. De Blagoviștenii, din toată sărăcia a cumpărat un crap mare și le-a rugat pe femei să îl pregătească. Ele se iau cu vorba și uită de peștele din cuptor. Atunci, Cănuță își iese din pepene și bagă divorț. Nevasta îi era însărcinată, iar soacra l-a rugat pe Cănuță să o ierte fără succes.

     Într-o dimineață, Cănuță se întâlnește cu nevastă-sa prin oraș, ea așteptând să se deschidă cabinetul dentistului. Ea l-a rugat să stea cu ea la dentist, iar mai apoi, văzând-o în ce stare e, o duce acasă și se împacă.

     Cănuță a trăit cu soția până când a murit dintr-un lucru banal. Îi ceruse o mică sumă de bani unui prieten, pe care mai demult îl împrumutase cu o sumă mult mai mare. Acel prieten l-a refuzat, iar Cănuță s-a supărat atât de tare, că i-a venit un fel de înecăciune și până seara a și murit.

     La parastasul de șapte ani, când groparii au deschis coșciugul, Cănuță era așezat strâmb. Preotul a zis că nu era mort când l-au îngropat, iar nevasta îi spune că s-ar fi mirat dacă îl găsea la loc, și că preotul nu l-a întâlnit niciodată pe Cănuță...om sucit.

om sucit

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
4 Comentarii BAC și RezumateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum