de Titu Maiorescu
Titu Maiorescu (născut pe 15 februarie 1840, decedat pe 18 iunie 1917, București), a fost un academician, avocat, critic literar, filosof, pedagog.
Titu Maiorescu s-a născut la Craiova, la 15 februarie 1840. Mama lui Titu Maiorescu, numită Maria Popazu, este sora cărturarului episcop al Caransebeșului, Ioan Popazu. Tatăl său, Ion Maiorescu, fiu de țăran transilvănean din Bucerdea Grânoasă, se numea de fapt Trifu, dar își luase numele de Maiorescu pentru a sublinia înrudirea cu Petru Maior.
Între 1846-1848 Titu Maiorescu este elev al școlii primare din Craiova. În zilele revoluției, Ion Maiorescu plecând în misiune la Frankfurt am Main, Maria Maiorescu cu copii pribegește la București, Brașov și Sibiu. Prin decembrie 1848 sub conducerea lui Avram Iancu, familia lui Ion Maiorescu ajunge la Blaj, apoi din nou în Brașov. Titu Maiorescu continuă cursul primar la școala protodiaconului Iosif Barac unde urmează primele două clase elementare.
Absolvind școala primară, Titu Maiorescu este înscris la Gimnaziul românesc din Schei-Brașov, gimnaziu înființat în 1850 prin străduirea unchiului său, Ioan Popazu, pe atunci paroh al Bisericii Sf. Nicolae din Schei, apoi protopop al orașului. El face clasa întâi de gimnaziul românesc din Brașov. În casa protopopului Popaza îl vede pe Anton Pann care îi va lăsa o impresie de neșters.
Junimea și rolul ei în cultura românească
În toamna anului 1863, sub guvernarea democratică a lui Alexandru Ioan Cuza, un grup de tineri dornici de a da un alt curs culturii și literaturii românești înființează la Iași o asociație liberă de ani, numită ''Junimea''. Inițiatorii sunt: Petre Carp de 26 de ani, Vasile Pogor, doctor în drept, Theodor Rosetti de 26 de ani, doctor în drept, cel care propune numele societății, Iacob Negruzzi, fiul lui Constantin Negruzzi, de 20 de ani, doctor în drept, Titu Maiorescu de 23 de ani, doctor în filozofie, având toți studii în Germania și Franța.
Junimiștii au criticat puternic Revoluția de la 1848, pe care o consideră un exemplu de imitare grăbită și nejustificată a modelului francez.
Ei nu se potriveau schimbărilor și nici culturii occidentale pe care o prețuiau foarte mult, dar insistau asupra faptului că schimbările trebuiau înfăptuite lent, pe măsură ce societatea românească era pregătită să primească.
Activitatea junimii se desfășoară pe mai multe etape:
- o etapă în care se elaborează principiile estetice ale societății. Este vremea în care Junimea provocă cele mai multe reacții adverse, dar și aceea în care prin descoperirea lui Eminescu prestigiul începe să-i fie asigurat.
- o etapă în care ședințele din jos încep să fie dublate de aceea de la București. În 1885, Iacob Negruzzi se mută la București luând cu sine și revista a cărei directe o păstrează singur până în 1893.
- 1885-1900 este perioada în care principiile estetice ale jurnalismului se dezvoltă în momentul deosebit. Această etapă a grupării și chiar a revistei are un caracter universal. Activitatea Junimii va înceta în 1916, la București.
CITEȘTI
4 Comentarii BAC și Rezumate
AcakRezumate scrise pe scurt în anii de liceu. De ce să alegi aceste rezumate? Au esențialul. Unele cuprind caracterizări. Folosesc diacritice. Sunt ușor de înțeles. Comentariile sunt făcute la clasă cu ajutorul profesoarei de limba română pe durata ace...