4 Comentarii BAC și Rezumate

În vreme de război

de Ion Luca Caragiale

1

     Primul capitol începe cu prinderea cetei de tâlhari. De doi ani de zile vreo câțiva voinici băgaseră spaima în trei hotare. Printre cei jefuiți în ultima vreme se afla și Popa Iancu din Podeni, prins singur acasă și furat de bani. Lucru curios, popa avea un buiestraș minunat și două iepe de prăsilă și nu i le-au luat; alt lucru și mai curios, câinii popii, niște dulăi ca niște fiare nu dăduseră nici un semn de viață.

     Preotul se duce în vizită la fratele său mai mare, hangiul Stavrache, căruia îi mărturisește că el este căpetenia tâlharilor. Hangiul află că jaful de la preot fusese o înscenare pentru a înceta bănuielile din sat și că ceata fusese prinsă iar el scăpase din întâmplare. Popa Iancu se teme că tâlharii din ceata sa vor mărturisi cine le este căpetenia.

     În acea noapte, la han poposește un grup de voluntari care se înrolaseră pentru a participa la război, în urma sfatului dat de Stavrache, Popa Iancu scapă de plete și de barbă și se înrolează și el pentru a i se pierde urma.

     După ceva timp, hangiul primește o scrisoare de la fratele său unde află vești bune, o termină de citit și primește alta, o slovă străină care îl informează de moartea eroică a fratelui său din cauza a trei gloanțe în pântece.

2

     Avocatul îl informează pe Stavrache despre dreptul lui de a folosi averea fratelui său atât timp cât acesta nu revine. După cinci ani de la sfârșitul războiului nu l-a supărat nimeni pe dânsul, decât coșmarurile cu fratele său.

     În primul coșmar, Popa Iancu se înfățișează în haine de ocnaș, îi cere de pomană, cade mort, după care îl trântește pe Stavrache și încearcă să îl sugrume cu genunchiul. Stavrache se împuternicește și îl aruncă pe fratele său pe ușă în întunericul nopții. A doua zi, a mers la biserică și a aprins lumânări pentru sufletele morților.

     În al doilea coșmar, Popa Iancu se înfățișează în calitate de căpitan al unei companii de soldați. Îl urmărește în casă pe hangiul care încearcă să îl sugrume până când simte cum degetele îi pătrund în mușchii grumazului strivindu-i, afundând beregata. Cum Popa Iancu se lumina la față și mai mult, Stavrache se dă bătut. Îl mai întreabă și de această dată: ''—Gândeai c-am murit, neică?'' și pleacă împreună cu compania sa. A doua zi, Stavrache, tremurând, s-a dus la preotul satului, rugându-l să vină să îi facă o sfeștanie acasă până seara.

3

     Pe o vreme foarte urâtă, Stavrache închide prăvălia, însă o fetiță săracă vine să cumpere petrol și țuică pentru părinții ei. Încearcă să fure un covrig rămas pe tejghea, dar hangiul observă și îi dă fetiței o palmă.

     După plecarea fetiței, sosesc cu o sanie doi călători cu aspect negustoresc. Poftiți în han, unul dintre ei se culcă de oboseală, explică al doilea care, în timp ce mânca ceea ce îi adusese Stavrache, îi spune pe nume. Uimit, Stavrache întreabă de unde îi știe numele, acesta răspunde că l-a informat tovarășul său obosit. Stavrache, cuprins de curiozitate, se îndreaptă spre patul unde se afla omul. Acesta se ridică în picioare și spune: ''—Cum să nu te cunosc, neică Stavrache, dacă suntem frați buni?''. La auzul acestor cuvinte, Stavrache a rămas uluit, după care Popa Iancu îl anunță că a venit să ia o parte din avere în bani, avea nevoie neapărat deoarece luase cincisprezece mii de lei din banii regimentului. 

     În tot acest timp, Stavrache rămâne fără vorbe, zâmbește, apoi începe să râdă, își face câteva cruci, se culcă, pare că adoarme pe loc și atins de fratele său deoarece credea că visează urât, îi atacă pe cei doi înnebunind. Cu greu cei doi îl biruise pe hangiu, pus la pământ printr-o strategie, preotul îi legase picioarele în timp ce Stavrache se lupta cu tovarășul său, hangiul începe să cânte popește, legănându-și capul în ritmul melodiei. Înnebunise de-a binelea. Coșmarul devenise realitate.