7| Destăinuire - Katya

2.3K 92 42
                                    

    Regăsirea cu persoana care mi-a fost in fiecare clipa alături,  a fost plină de emoții. Am plâns una in brațele celeilalte. Nu credeam ca o voi mai vedea vreodată. Mătușa e cea mai importantă pentru mine, a fost singura care m-a înțeles și susținut deși am greșit.

— Nu credeam ca o sa te mai văd...– rostesc printre suspine in timp ce o strâng în brațe.

— As fi răscolit toată Rusia pentru a te găsi ! Nu te-aș fi abandonat nici după moarte! Te iubesc, Katya! – răspunde in timp ce ma mângâie pe păr si incearca sa-si stăpânească lacrimile.

— Mi-e teama....

— De ce ti-e teama ? Mătușa e aici si nu te va lasa la mana destinului !

— Mi-e teama sa nu te dezamăgesc și pe tine...ca pe tata...

— Asculta-mă cu atentie, Katya ! Ceea ce s-a întâmplat nu m-a dezamăgit pentru ca stiu ca nu vrei sa renunți la copil ! Daca făceai asta poate mă dezamageai !

Vorbele ei reușesc să-mi scoată un zâmbet. Nu am mai zâmbit de ceva timp si pot sa zic, cu mana pe inima, ca mi-era tare dor.

— Mătușa....mai tii minte ca ziceai că-mi vei povesti ceva...?– o intreb cu o ușoară reținere, nu vreau sa o incomodez.

— Știu... Si cred ca asta e momentul potrivit sa aflii tot adevărul !

O privesc cu atenție si aștept sa înceapă să-mi povestească. Trage aer în piept apoi își șterge ultimele lacrimi si ma privește in ochi.

— Acum 7 ani l-am cunoscut pe Sasha, unchiul Annei. M-am îndrăgostit de el cum ma îndrăgosteam in adolescență, ca o nebună.  Adriel a aflat de relație la vreo doi ani, doar ca nu știa cu ce se ocupa Sasha, iar când a aflat că e mafiot s-a opus total. A vrut sa ne despartă iar Sasha, când a aflat asta, s-a dus sa-i reproșeze, ajungându-se la o ceartă de zile mari. Perioada următoare, mai bine de un an cred, nu am vorbit. Intre timp, eu m-am căsătorit cu dragostea vieții mele iar Adriel nu a mai putut face nimic, a acceptat într-o oarecare măsură relația !

Sunt șocata, nu ma așteptam ca soțul mătușii sa fie mafiot. De fapt, nici nu stiam ca s-au căsătorit. Ciudat, dar ma bucur ca a luptat pentru ea, merita cu desăvârșire.

— Katya...– ma striga mătușa– ești in regula ?

— Da....– reușesc să rostesc pierdută prin gânduri.

— Sigur ?

— Da – răspund apăsat– ma bucur sa știu ca iubirea a învins !

Răspunsul meu ii scoate un zâmbet mătușii. O îmbrățișez si o sărut pe frunte.

— Cred ca a venit momentul să-ți fac cunoștință cu cineva !

— Si daca nu ma va accepta ?

— Cum sa nu te accepte ?! El avea grija uneori de tine când erai mică, ii erai tare dragă, iar când a aflat ce s-a întâmplat cu Adriel, cu greu am reușit sa-l împiedic să nu îi facă o vizita fratelui meu si sa-l bage in spital pentru o perioadă nedeterminată !

— Avea grija de mine?! Nu-mi aduc aminte !

— Erai mică, aveai 6-7 ani și în plus, era mai mult in umbră,  nu voia să afle Adriel si sa ma separe de tine !

— Drăguț din partea lui, se vede ca te iubește !

— Si eu îl iubesc nespus !

bucur aud asta ! – răspunde o voce.

Ma întorc si vad un bărbat înalt și puternic. Chipul lui, deși mi-l imaginam ca fiind unul dur, în realitate nu este așa. Are un zâmbet larg pe chip si o privire care emană dragoste. Multa dragoste.

— Sasha, ea e Katya ! Katya, el e Sasha, unchiul tau ! – ne face cunoștință mătușa zâmbind.

— Îmi pare bine !– spun si întind mâna spre noul meu unchi.

— Lasă formalismul asta, copilă! Vino si ia-ți unchiul in brațe!

Vorbele lui îmi confirma ca mătușa nu a înflorit cele de mai devreme, iar asta mă bucură. Cu pași timizi ma apropii de el si-l strâng în brațe. Mă simt acasă după mult timp.

— Katy, sa știi ca Sasha vrea să te întrebe ceva...

— Sigur ! Despre ce e vorba ? – întreb privindu-l atentă.

— Știi...voiam să te întreb dacă vrei sa-mi porți numele...sa devii fiica mea si legal ? Știu ca pare ceva pripit, dar mi-ar face mare plăcere!

La asta nu ma așteptam. Sunt șocată din nou.

— Da ! Vreau ! -răspund impulsiv- Nu vreau sa mai aud de Adriel Aslanov ! E mort pentru mine așa cum si eu sunt pentru el ! E momentul noului început ! Dar poți face asta, sa iau numele tau?

— Mă bucur să aud că accepți ! Cat despre faptul daca pot face asta – spune zâmbind– nu-ți face griji, ma ocup eu, câteva telefoane vor rezolva totul !

— Copilul meu....poate avea același nume...?– întreb rușinată.

— Doamne ! Dar așa ceva nu se întreabă! NORMAL CA-L VA PURTA !

— Mulțumesc! – adaug recunoscătoare.

— Nu e nevoie să-mi mulțumești, e plăcerea mea ! Si, in plus, mereu mi-am dorit un copil,  iar acum voi avea si un nepot !

— Mătușa, dar tu de ce .... ?

— Nu pot sa am copii Katy...

— Îmi pare rău... Mereu ma ia gura pe dinainte !

— E in regula, scumpo, nu aveai de unde sa știi!

Ah, ce proasta ! Am întristat-o !

— Hei, dar ce e asta? – intervine Sasha– Fără tristețe !

Ne trage pe amândouă spre el si ne strânge în brațe, apoi ne sărută pe creștetul capului.

Oficial prima îmbrățișare ca o familie.

Rotten HeartUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum