Rotten Heart

12| "Cine e Katya Kozlov ?" - Katya

Aud alarma telefonului, dar nu pot să mă trezesc. Sunt atât de extenuată după ce aproape toată noaptea am avut grija de Isay. Micuțului i-a fost rău după ce a mâncat înghețată. A trebuit să merg la farmacie in toiul nopții pentru medicamente, dar macar și-au făcut efectul destul de repede. Urăsc să-l văd cum suferă.

Ciocănitul de la ușă mă obligă să mă ridic din pat. Cand deschid îl vad pe tata deja gata. Fir-ar, am uitat că a zis că mă duce el la muncă.

— Katy, ce s-a întâmplat de nu ești gata ? Te simți rău ?

— Azi-noapte i-a fost rău lui Isay și nu am dormit aproape deloc.

— Pot sa știu de ce nu ne-ai anunțat ? – întreabă supărat tata.

— Nu am vrut sa va trezesc, oricum aveți grijă de Isay mai mult ca mine, nu e în regulă !

— Ascultă-ma bine, Katya ! Niciodată grija pe care ți-o purtam ție sau lui Isay, nu va fi prea mare ! Sa nu mai aud cuvintele astea pentru că noi avem grija de voi cu toată dragostea pe care suntem capabili sa o dăruim ! Ne-am înțeles, domnișoara ?

— Ne-am înțeles !– răspuns rușinată.

— Foarte bine atunci ! Acum, du-te și pregătește-te !

— În 15 minute sunt gata, promit !

— Te aștept în mașină !

{•••}

Când ajung in fata hotelului și ies rapid din mașină, nici nu-mi iau rămas bun de la tata. Era 06:54, iar eu trebuia să iau liftul până la etajul 13 și să fug ca o panteră până în capătul celălalt al etajului. Iar eu și sportul, nicio treabă. Suntem ca niste străini.
Intru in hotel alergând spre lifturi. Apăs disperată toate butoanele in așteptarea liftului care va ajunge mai repede și ma va salva. Spre norocul meu, imediat ajunge. Intru in lift, dar înainte ca ușile sa se închidă, un bărbat pășește și el. Are parul negru și niște ochi atât de reci, la fel de reci ca ai lui....

Doar gândul la acel nemernic , mă face să tremur de nervi. M-a distrus. Mi-am marcat viața pentru totdeuna.

Arunc o privire la ceasul de la încheietura mâinii și văd că mai am trei minute sa ajung. Am emoții uriașe. Când văd că ușa liftului se deschide, o iau la fugă și mă rog sa nu-mi rup ceva. Cu un minut înainte de fix pășesc in birou. Acum pot sa răsuflu ușurată. Mă așez pe scaun și aștept ca noul șef să mă solicite. Nu durează mult că un urlet răsună cu putere. Mi s-a făcut pielea de găină. Ies temătoare din birou și când văd cine e autorul urletului, paralizez. E Akim.

— Cine e noua mea asistenta ? Și de ce dracului nu ma așteaptă în biroul meu cu cafea ?

Îl privesc și incerc sa nu mă dau de gol. Sunt sigura că nu mă recunoaște după atâția ani, mai ales că sunt foarte schimbată, eram o adolescentă naiva când l-am cunoscut, acum...ei bine...sunt total alta persoană.

— De ce nu-mi răspunde nimeni ? Vreți să vedeți cum zburați unul câte unul din acest birou ?

Deci se pare că asta era Akim cel adevărat. Cât de proasta am putut fi atunci.

— Cine e Katya Kozlov ? – întreabă furios.

Când mi-am auzit numele, inima mi-a stat în loc. Dacă mă va recunoaște până la urmă ? Ce fac ? Îmi iau doua secunde să mă calmez și să-l înfrunt.

E momentul sa vadă că acea Katya prostuță nu mai există.

Acea Katya care credea orice cuvințel rostit de el.

Acea Katya miloasă.

Acea Katya care oferea numai iubire.

Acea Katya care l-a iubit.

— Eu sunt Katya Kozlov ! Cu ce vă pot ajuta ? – întreb serioasa încercând să-mi țin nervii în frâu.

— Pot sa știu de ce nu am găsit cafeaua pe birou ? – întreabă în timp ce ochii lui mă studiau din cap până-n picioare.

Se pare că i-am atras atenția. Hai sa vedem cine e Akim cel adevărat.

— Nu am fost informată cu privire la acest lucru. Iar eu nu sunt ghicitoare pentru a cunoaște acest aspect ! Și în plus nici nu știu de ce mă întrebați acest lucru ? Cine sunteți ?

— Nu ai fost informată că șeful tău bea cafea in fiecare dimineață imediat ce ajunge la birou ?

— Nu, nu am fost informată ! Stați liniștit că nu se va mai întâmpla ! Nu sunt genul de om care să facă aceeași greșeală de doua ori !

— Atunci să-ți intre bine in cap că Makar Volkov nu incepe ziua de muncă fără cafeaua lui amară ! Dacă și mâine faci aceeași greșeală, zbori din biroul meu !

Nu-l chema Akim. Până și cu numele m-a mințit. Dar de ce ar minți cineva cu așa ceva ? Nu are logică, dar o sa aflu, chiar daca o sa mă lupt cu demonii interiori pentru a nu-l omorî.

— Nu se va mai întâmpla !

— Iar voi toți prezenți aici – ii indică cu degetul – La muncă, s-a terminat spectacolul ! – adaugă și pleacă în biroul lui.

Nici nu a apucat să rostească ultimul cuvânt că toți prezenți au plecat în treaba lor. Se pare că e de temut Makar. Hai sa vedem cat de temut ești când o să mă răzbun. Te voi face sa mă iubești și apoi te voi arunca ca pe un gunoi ce ești. O să suferi mai rău decât am făcut-o eu. O să vrei sa mori așa cum și eu am vrut.