Rotten Heart

37| Curaj - Katya

E momentul să pun în aplicare tot ce m-a învățat adevăratul meu tată, cel care m-a crescut, cel căruia îi pasă de mine. A venit momentul să dovedesc că pot triumfa într-o lume a bărbaților.

O iau pe Anya și o duc în camera ascunsă din biroul lui Makar. Aprind toate luminile din casă pentru a-l deruta pe Igor. Sunt sigură că are impresia că sunt panicată și că nu am idee ce să fac și că încerc disperată să-l sun pe Makar pentru a mă salva. Ei bine, își va da seama că s-a înșelat.

— Katya, ce faci ? Unde mergem ? – întreabă cu ochii în lacrimi. Îi e teamă, deși m-aș fi gândit că unchiul a pregătit-o în caz de ceva, dar aparent a vrut să o țină departe complet de lumea asta ! E un om bun și știu că atunci când se va trezi, pentru că el se va trezi, va avea grijă ca Igor să plătească ceea ce face acum!

— Ai încredere mătușă ! E o cameră pe care mi-a arătat-o Makar, e special creată pentru momente de criză, vei fi în siguranță !

— Cum adică "Vei fi în siguranță " ? Tu ce vei face ?

— Eu voi avea grijă ca ăștia doi să nu mai facă rău! Nu au încercat să intre încă în casă pentru că Adriel nu a venit încă, dar când o va face, ușa de la intrare va zbura din balamale, cel mai probabil!

— Katya.......nici să nu te gândesti.....Vei intra în camera asta cu mine !

— Nu, e momentul să am grijă de tine așa cum tu și tata ați făcut-o ! Intră acolo și deschide doar dacă spun "Sasha" . Ne-am înțeles?

— Nu vreau să pățești ceva Katya ! Aș muri fără tine !– spune plângând.

— O să fiu bine, tata m-a învățat multe! Știu să trag cu pistolul, am luat și niște lecții de karate, voi supraviețui!

Cu inima cât un purice pășește în cameră. Îi văd lacrimile și obrajii deja uzi. Înainte să închid ușa, îi citesc pe buze un " te iubesc ".

Iau pistolul ascuns al lui Makar și cobor scările. Deschid ușa de la intrare și văd că Igor nu mai e acolo. Exact cum mă așteptam.    

Ies din casă și încui ușa. Am elementul surpriză de partea mea. Încep să îi caut, iar bănuiala mea e că sunt la garaj. E singurul loc pe unde ar putea intra fără să fie auziți. Din păcate pentru ei, garajul e plin de sisteme de alarmă, iar eu îi voi închide acolo. Să moară ca niște șobolani ce sunt. Mă furișez și aștept să intre și spre bucuria mea, îi văd că se îndreaptă fix spre capcana mea. BINGOOO.

— Katya, nu mai face pe eroul și ieși! Îl am pe iubițelul tău aici ! Puțin inconștient dar încă trăiește, cel puțin pentru moment !

Asta îmi sună a capcană. Aș fi auzit mașina lui Makar venind. Sigur nu-l au.

— Deci nu vrei să ieși! Bineee! Atunci să vedem ce părere are fratele lui de actul tău stupid de eroism !

Și atunci îmi îngheață sângele în vene. Îl văd pe Aleksei la pământ. E atât de neputincios.

— Katya......ține-le piept!

Doar atât apucă să spună că primește un picior în stomac. Gemetele de durere răsunau puternic. Trebuie să-l salvez, dar cum ?

Și atunci îmi vine ideea. O să îi indepartez de Aleksei ducându-i în grădina din spatele casei care nu e luminată și e plin de gropi și noroi, dar există un microfon care îmi va fi un aliat extrem de folositor.

Mă îndepărtez tiptil, tiptil, dar în așa fel încât să-mi audă pașii astfel să știe în ce direcție am luat-o și să vină după mine.

Zis și făcut. Exact asta au făcut. Au luat-o la fugă spre grădină lăsându-l pe Aleksei singur. Mă apropii de el și încerc să îl ridic.

— Haide, Aleksei, trebuie să pui de la tine ! E aproape scaunul !

— Lasă-mă să mor, Katya ! Nu vreau să am o viață așa de mizerabilă!

— Dacă nu m-aș grăbi al dracului de tare să te scot de aici și să te ascund, ți-aș da o palmă pentru dobitoc, dar mă grăbesc, așa că mișcă-ți fundul și ajută-mă să te ajut !

Fără să spună ceva începe să colaboreze. Cu greu reușesc să-l urc pe scaun, dar nu voi renunța la el. Am să-l duc lângă Anya și, după încercări multiple, reușesc să-l aduc în siguranță în acea cameră. Și, așa cum bănuiam, Makar nu era cu Aleksei. Nu au încă cu ce să mă ademenească. În schimb, eu asta am făcut,  iar acum sunt căutată printre buruieni.