Privesc drumul spre "noua" noastră casă de pe scaunul din față al mașinii. Nu vreau să-mi întorc capul spre stânga și să-l văd pe Makar, nu vreau să-mi văd călăul.
— Tati ! – strigă Isay și simt cum inima mi se strânge. Nu vreau să aud asta, nu pot să știu că propriul meu copil va suferi din cauza acestui individ căruia acum îi spune "tată". Nu merită, e un nenorocit mincinos care distruge tot ce atinge.
— Da, fiule! Ce s-a întâmplat? – îi răspunde imediat Makar. Am vrut să îl lovesc atât de tare cu geanta încât să își înghită cuvintele....la propriu.
— O să am jucării în noua mea cameră ?
— O să ai tot ce vrei tu în noua ta cameră !– îi răspunde Makar cu un zâmbet enervant de sincer. Ah, vreau să dispară de pe planetă.
— Chiar și un câine ?
— Dacă asta îți dorești, atunci de ce nu!
Când aude răspunsul afirmativ, un zâmbet până la urechi îi apare pe chip. Știu cât de tare își dorește un câine, dar am refuzat să îi iau pentru nu voiam să sufere dacă i s-ar fi întâmplat ceva. E genul de copil care se atașează imediat.
— Daaaaa! Yupi, de abia aștept !
— Isay ! Nu vei avea un câine! Nu încă cel puțin ! – intervin eu cu speranța că voi elimina încă un motiv pentru a se atașa de tatăl său.
— Dar, mami......
— Nu, Isay!
— Nu-ți face griji, puștiule, am eu câinele meu și ți-l împrumut până o convingem pe mami !
Ah, nenorocitul. Cum mereu găsește un mod de a riposta.
— S-a făcut! – răspunde cu un zâmbet uriaș pe chip cel mic.
Restul drumului a însemnat o discuție între cei doi despre câini. Nu a existat o clipă în care lui Isay să-i fi dispărut zâmbetul. Nu l-am mai văzut așa vreodată. Nu am fost în stare să-i ofer asta iar Makar, prin simpla lui prezență, reușește asta. Cât noroc are dobitocul ăsta.
Când am ajuns "acasă", am rămas șocată. Nu doar că era o casă imensă cu o grădină superbă plină de trandafiri, dar erau și vreo 30 de oameni ceea ce era ciudat.
Până să apuc să mă dumiresc și să ies din mașină, ușa mi-e deschisă de Makar care îmi întinde și mâna pentru a mă ajuta să cobor. E clar că ceva se întâmpla. Îmi întorc capul spre Isay și văd un zâmbet uriaș pe fața lui. E clar, Makar a făcut ceva.
— Ce se întâmplă aici, Makar ? Ce dracu' pui la cale? – îl întreb nervoasă printre dinți.
— Calmează-te, frumoaso! Nu e nimic rău!
— Tu n-ai înțeles ceva ! Ceea ce pentru tine e bine, pentru mine e rău! Așa că ai face bine să-mi spui ce se întâmplă până nu îți scot ochii !
— Au sosit mirii !
Cuvintele astea îmi răsunau în cap dar nu voiam să mă gândesc că e pe bune.
— A venit momentul, iubire! Am lăsat prea mult timp ca această relație să nu aibă un titlu !
— Ă ? – ăsta a fost singurul sunet pe care am putut să-l scot. Totul părea o farsă nenorocită.
— Nu e nevoie să fii timidă, iubito ! Le-am povestit că am fost nevoiți să stăm departe unul de altul ! Sunt atât de mândru de tine, de cum ai avut grijă și de cât de bine l-ai crescut pe cel mic! Ești cea mai bună mamă și cea mai bună viitoare soție!
— Ă ?
Și din nou sunetul ăla nenorocit. De ce dracului nu pot articula un cuvânt ?
— Haide, iubito, să mergem ! Ne așteaptă preotul!
Fără să apuc să realizez eram târâtă spre "altar". Nu, nu , asta nu se poate întâmpla. Refuz să cred asta.
În câteva clipe am ajuns în fața preotului și până să-mi dau seama deja se ajunsese la întrebările alea enervant de tipice.
— Makar, o iei în căsătorie pe Katya și promiți să îi fii alături la bine și la rău până când moartea vă va despărți ?
— Accept !
— Katya, îl iei încăsătorie pe Makar și promiți să îi fii alături la bine la rău până când moartea vă va despărți?
— Nu, logic că nu !
— Eu zic să te mai gândești, iubire ! Nu uita de unchiul tău !– îmi șoptește nenorocitul la ureche.
— Logic că nu o să zic " nu" ! V-am speriat, nu ? – încerc eu să dreg situația.
— Așa mai merge ! – îmi șoptește din nou Makar.
— Te urăsc ! – îi șoptesc.
— Sunt sigur......că nu e așa!
— Acum poți săruta mireasa!
— Să nu îndrăznești ! – îi cer printre dinți enervată.
— Să știi că voi îndrăzni ! Doar nu vrei să-i ștergi zâmbetul de pe față lui Isay ?
Îmi întorc ușor capul și când îl văd pe cel mic că zâmbește atât de genuin, îmi dau seama că nu-i pot face asta. Makar profită de situația și mă sărută. N-am mai fost sărutată de 7 ani, de când m-a părăsit. Cu acest sărut mi-au revenit toate clipele în care am simțit că trăiesc.
CITEȘTI
Rotten Heart
Roman d'amour~ Lui Makar Volkov nimeni nu-i zice "nu". Un mafiot şi un om de afaceri de succes în ochii oamenilor din Koroliov. Considerat un demon distructiv și ambițios care mereu obține ceea ce vrea cu orice preţ. Inclusiv pe ea. Punctul sensibil al omului c...
