Rotten Heart

13| Cearta - Katya

În noaptea asta, nu am putut închide un ochi. Faptul că nemernicul ăla mi-a apărut în cale iar, mă scoate din minți. Îmi vine să merg și să-l înfrunt ca apoi să-l îngrop de viu. E cea mai mare nenorocire din viața mea, din cauza lui am îndurat atâtea umilințe. Îți jur, Makar Volkov, vei simți ce am simțit eu, însutit.

De data asta ajung la birou cu jumătate de oră înainte. Am aflat că domnul Makar, la ora 06:35 este in birou, iar eu îi voi face surpriza de a mă găsi când ajunge aici.

Aud ușa deschizându-se fix la ora la care știam că se va întâmpla. Șeful este punctual. Hai sa vedem cât timp va mai fi punctual după ce termin cu el.

— Buna dimineața, domnule Volkov ! – îl salut eu serioasă. O să cazi Makar și de data asta, voi juca după regulile mele.

— Buna dimineața ! – saluta și el ca apoi să meargă în birou.

Sunt sigura că se întreabă de ce am ajuns la ora asta. Se gândește la mine chiar daca e doar o curiozitate.

Încep sa-i pregătesc cafeaua și, jur că dacă aș putea, i-aș pune câteva picături de otravă. Dar nu e momentul potrivit și în plus, nu sunt o criminală. Pe tavă, langa cafea, i-am pus un sendviș. Se vedem ce comentariu va avea cu privire la acest detaliu. Trebuie sa pornesc o conversație, dar nu legata de munca, cu el. Bat la ușă și pășesc calma, sau cel puțin , așa vreau sa cred că sunt.

— V-am adus cafeaua ! Am pregătit și un sendviș, sper sa va placa !– spun și apoi așez tava pe masa.

Trebuie sa-l fac sa spună ceva, așa că imediat ce am așezat tava m-am îndreptat spre ușă pentru a ieși din biroul lui.

— Am zis eu cumva că vreau sendviș ? – întreabă serios în timp ce semna niște acte.

— Nu, dar m-am gândit să vă aduc totuși unul !

— Ești aici pentru a face întocmai ce spun eu, nu sa gândești !– adaugă pe un ton plin de superioritate.

— Foarte bine atunci ! – răspund furioasă.

Iau sendvișul din tava și-l arunc la gunoi iar apoi, iau ceașca de cafea și o vărs, de asemenea, în gunoi. Gestul meu l-a enervat, sunt sigură, pentru că se ridică de pe scaun și mă privește pentru prima dată drept în ochi. E nervos, parca scoate flăcări pe nas.

— Ce crezi că faci ? – întreabă nervos de parcă m-ar fi jupuit de vie.

— Ați spus că nu sunt aici pentru a gândi, ci pentru a executa ! Nu mi-ați spus să pregătesc un sendviș, dar nici de cafea nu ați spus ceva astăzi ! Așa că măcar acum sa execut întocmai !

Răspunsul meu parca l-a scos din minți. Dacă ar putea cred că m-ar decapita. Prin pașii pe care ii face in direcția mea , mă obligă sa mă dau in spate. Inima mi-a luat-o la goană din cauza apropierii dintre noi. Respirația lui pe gâtul meu îmi dă fiori, iar atingerea îmi provoacă scârbă.

— Nu știu care e problema ta, dar sa fie ultima data când mă sfidezi ! Nu vreau o asistentă care să-mi dea dureri de cap, așa că ori te conformezi, ori la revedere !

— Problema mea este că șeful nu știe cum să se comporte cu angajații lui ! Este nevoie de un efort coordonat ca lucrurile sa funcționeze în beneficiul amândurora ! Dar se pare că totul este privit ca o sfidare când, de fapt, eu voiam să fac ceva pentru a mulțumi că am primit locul de munca ! Și acum, daca îmi dați voie, am sa mă duc să-mi strâng lucrurile !

— Nu e nevoie sa pleci ! – zice și apoi iese furios din propriul birou.

Te-am adus unde voiam Makar. Crezi că doar tu te pricepi la manipulat ? Bine ai venit in jocul meu ! Te-am așteptat mult timp.