Rotten Heart

8| Un nou început - Katya

Durerea cumplită pe care o simt îmi dă de veste că a venit momentul.

A venit momentul sa nasc.

A venit momentul sa devin mama.

    Incerc să mă ridic din pat dar mi-e imposibil. Cu mana tremurândă mă întind după telefon încercând să caut o cale de a o anunța pe Anya. As fi tipat cat mă țineau plămânii, dar tot nu m-ar fi auzit, ținând cont că dormitorul ei și al lui Sasha e in cealaltă parte a casei la etaj. În cele din urmă îl găsesc și, în timp ce cu o mână butonez disperată telefonul, cu cealaltă îmi mângâi viitorul bebeluș.

   Imediat ce apelez, mătușa răspunde panicată:

— Katya ..? E momentul, așa-i ?

— Da...– reușesc să rostesc.

Nu durează un minut că ușa camerei mele se deschide. Mătușa și Sasha își fac apariția ca niste super eroi, ceea ce sunt de altfel. Până să mă dezmeticesc unchiul mă ridica în brațe și mă duce la mașină. Mă așează pe bancheta din spate, iar apoi urca la volan. Tot drumul mătușa m-a ținut de mână și m-a încurajat că totul o sa fie bine.

În scurt timp am ajuns la spital unde cadrele medicale au luat situația în propriile mâini. Într-o clipită am ajuns in sala de nașteri unde deja mă așteptau asistentele și Doamna Doctor.

— Buna, Katya ! Ești pregătită să-ți aduci copilul pe lume ? Pentru că el abia așteaptă să te cunoască!

Partea aceia "abia așteaptă să te cunoască" m-a străpuns adânc. Am simțit cum ceva înăuntrul meu a luat naștere, un nou sentiment. Unic.

— Sunt gata ! – răspund hotărâtă după ce trag aer adânc în piept.

— Înainte sa incepem, vreau sa-mi promiți că vei face întocmai ce-ți spun eu !

— Promit !

Și asta a fost începutul unei dureri și mai mari pentru că contracțiile erau din ce in ce mai puternice, iar eu îmi pierdeam din forța. Ore întregi am strâns din dinți pentru a-mi putea strânge copilul în brațe, iar acum o pot face. E băiat. Pare atât de neajutorat încât mi se rupe inima.

— Bine ai venit pe lume, Isay ! Eu sunt mami a ta și sunt atât de fericită că ești aici ! Te iubesc !

Nu credeam că există o asemenea fericire până să-l strâng în brațe pe copilașul meu. E atât de firav încât am impresia că o să-l rup.

Ciocănitul mă face să-mi ridic privirea de la Isay. Înainte să văd cine intră, apare un urs polar uriaș în fața mea. La câteva secunde intra și Sasha care mai avea și un balon in mana dreaptă pe care scria "Bine ai venit pe lume ! Bunicul te iubește !". Gestul lui mă emoționează la maxim.

— Hei, Katy ! Cum te simți ? – întreabă pe un ton foarte șoptit pentru a nu-l trezi pe Isay.

— Sunt mai bine, încă sunt extenuată, dar suflețelul ăsta îmi dă forță ! – ii răspund eu pe același ton–Dar mătușa unde e ?

— S-a dus să ia niste cafea fix înainte de a veni asistenta medicala sa ne anunțe că putem intra sa te vedem ! Trebuie să apară imediat ! Era atât de emoționată ! Dar până vine ea...am ceva sa te întreb !

— Sigur ! Te ascult !

— Cum îl cheamă pe las ? Vreau numele lui pentru a-i aduce la cunoștință câteva lucruri !

— Nu vreau sa mai știu nimic de el, e mort din clipa în care am găsit apartamentul gol fara vreo explicație ! Nu are rost să-ți spun numele lui pentru că oricum nu-l vei găsi ! Tata, adică Adriel, a încercat și el să-l găsească și nimic ! Nu exista nimeni cu numele ăla în oraș !

— În oraș nu, dar în țară sigur ! Zi-mi numele lui Katya, o sa-l găsesc !

— Akim Zolotov ! – reușesc să articulez cu câteva lacrimi acumulate in ochi.

— Nu vreau sa plângi, Katy !  Știi cât de mult țin la tine și nu vreau sa suferi pentru un bastard !

— Am închis capitolul Akim ! E momentul sa las trecutul in spate, iar Isay este punctul de plecare pentru a-mi crea un început așa cum mi-am dorit mereu !

— Asta-i fata mea ! Stai liniștită, nimeni și nimic nu te va mai răni ! Nimeni nu se ia de un membru al familiei Kozlov !

— Mulțumesc ! – reușesc să spun înainte ca somnul sa pună stăpânire pe mine.