23| Decizia - Katya

2K 97 291
                                    

Mă uit la ceas din minut în minut. Sunt îngrijorată pentru Isay, nu știu ce face și e trecut de ora la care ajunge el acasă de la fotbal. Dacă a pățit ceva? Nici nu vreau să mă gândesc.

În clipa următoare, aud soneria și o speranță că Isay este la ușă crește în mine. Mă grăbesc pentru a răspunde, iar când deschid ușa și văd cine îl ține de mână pe Isay, mă panichez. E Aleksei. Dar cum e posibil?

— Mami !– strigă Isay și-mi sare în brațe.

— Eu doar l-am adus pe cel mic ! La revedere! Pa, puștiule!

— La revedere! – spun ușurată. Aparent nici nu și-a dat seama că am lucrat în firma fratelui său.

— Pa! – îi spune bucuros Isay.

Aleksei îi face cu mâna lui Isay și pleacă în grabă către mașină iar noi intrăm în casă. Nu știu cum să reacționez, nu știu dacă să-l întreb pe Isay de cele întâmplate sau să aștept ceva de la el.

— Isay, ești în casă, dă-ți jos echipamentul de fotbal și șapca !

Îl văd că e agitat. Sper că nu s-a întâmplat ceva.  Își dă jos șapca și văd că are ochiul învinețit. Simt cum mi se înmoaie picioarele. Cine i-a făcut asta ?

— Isay, cine ți-a făcut asta ? – îl întreb panicată.

— Niște colegi! Au aflat că am mințit, că Igor nu e tata. Să știi că v-am auzit vorbind !

— Puiule, îmi pare rău ! Nu trebuia să permit ca Igor să se dea drept tatăl tău ! E numai vina mea !

— Nu, mami, nu e vina ta și nici a mea. Așa sunt oamenii ! Makar avea dreptate!

Înghit în sec când aud acel nume. Nu e posibil să se fi întâlnit cu el. Refuz să cred asta.

— Makar ?

— Da, mami, el s-a jucat cu mine când eram trist ! Îmi place de el, e de treabă !

— Isay, ce ți-am spus eu despre vorbitul cu necunoscuții !

— Dar nu e un necunoscut, fratele lui, Ivan, e prieten cu mătușa Anna !

— Nu contează, Isay, să nu mai vorbești cu omul ăla ! Stai departe !

— Dar, de ce, mami ? E chiar de treabă, s-a jucat fotbal cu mine, mi-a luat și o înghețată !

— Să nu mai aud de omul ăsta, Isay ! Mergi în cameră și fă-ți bagajul plecăm din oraș pentru o perioadă !

Îl văd cum dă din cap și apoi pleacă spre camera lui. Mi se rupe sufletul că l-am tratat așa. E numai vina lui Makar, de ce a trebuit să apară fix acum ? Trebuia să dispară dracului. Mi-a distrus suficient viața, nu-l voi lăsa să-i facă același lucru și lui Isay, lui nu.

Trebuie să plec pentru o perioadă cu Isay de aici. E cel mai nepotrivit moment dar nu pot risca ca Makar să-l ia pe Isay. Sunt sigură că și-a dat seama că e copilul lui, nu e vreun prost.

Decid să îl sun pe Igor, el e singurul care mă poate ajuta în momentul ăsta, deși are foarte multe pe cap. Nu apuc să apelez că se aude soneria. Acum cine o fi ?

Când deschid și văd cine e, simt cum îmi îngheață sângele în vene. E Makar. Încerc să-i închid ușa în față dar piciorul lui pus între ușă  și toc îmi face imposibilă intenția.

— Katya, te rog ! – rostește pe un ton trist.

— Dispari, Makar ! Nu ai ce să cauți aici ! – îi strig furioasă.

— În casa asta, se află copilul meu și am să intru, vrei, nu vrei ! – răspunde și împinge ușa reușind să intre înăuntru.

— Ieși afară de aici sau te omor chiar eu ! – îl ameninț.

— Crede-mă că moartea nu mă mai sperie, am văzut-o cu ochii de prea multe ori ! Singurul lucru care mă interesează e Isay, e copilul meu !

— Nu mă face să râd, Makar ! Nu veni cu vrăjeala asta că e atât de învechită ! Nu ți-a păsat că m-ai distrus pur și simplu, ți-ai bătut joc de mine în ultimul hal! DE CE ? NU ȚI-AM FĂCUT ABSOLUT NIMIC ! 

— Știu și crede-mă că îmi pare rău ! Când am făcut asta, eu am vrut să mă răzbun pe tatăl tău !

— Ești un nenorocit ! Nu meriți să respiri !

— Știu....dar dă-mi o șansă ! Lasă-mă să fac parte din viața lui Isay ! Jur că nu o voi da în bară !

— Promisiunea ta e egală cu zero pentru mine, orice spui tu e egal cu zero, tu ești egal cu zero ! Te urăsc, Makar ! Mi-ai distrus viața și nu o să te las să-i faci asta și lui Isay !

— Nu mi-aș răni propriul copil, vreau să-i fiu alături ! O șansă vreau, atât !

— Nu meriți ! Acum ieși din casa mea până nu vine Igor ! Și nu uita un lucru ! Ești un nenorocit ! O să am grijă să te fac să simți ce am simțit eu când tata m-a bătut și m-a dat afară din casă cu hainele pe care le aveam pe mine. Când nu știam unde să mă duc, când aveam impresia că lumea se prăbușește ! TE URĂSC DIN TOT SUFLETUL, MAKAR !

— Sper să mă ierți cândva pentru ce ți-am făcut, dar să-ți fie clar, nu renunț la Isay acum că l-am găsit !

— Nu te pune cu mine, Makar ! Nu te pune cu o inimă putrezită !

— E același lucru pe care ți-l pot spune și eu ! Isay e singura mea șansă de a mă schimba !

— Ieși afară, Makar !

De data asta nu mai obiectează și părăsește casa. Niște lacrimi incontrolabile încep să se prelingă pe fața mea. Refuz să cred că a fost real ce s-a întâmplat acum câteva clipe. Trebuie să plec cât mai repede.

Rotten HeartUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum